Razboaiele privatizate si mercenarii de lux

Anul trecut, in octombrie, guvernul japonez a donat Bagdadului 23 de transformatoare electrice. Dar, pentru ca acestea sa ajunga cu bine la destinatie, oficialii niponi au avut de rezolvat o problema: cum sa le protejeze de atacurile teroriste. Daca in trecut solutia ar fi fost ca paza sa fie asigurata de militari, acum s-a recurs la o alta metoda care, sustin specialistii, incepe sa produca "mutatii genetice" in materie de conflicte: angajarea unei firme private de paza si protectie. In cazul de fata, "aleasa" a fost ArmourGroup International, cea mai mare firma privata militara din Marea Britanie. Gratie eficientei sale, cele 23 de generatoare au ajuns cu bine la destinatie. De citiva ani buni incoace, multe dintre activitatile ce reprezentau, in exclusivitate, prerogative ale fortelor armate, au inceput sa fie incredintate unor operatori privati, numiti "contractori". Pe teritoriul Irakului, numarul acestora a ajuns la 100.000. Iar afacerile lor vor prospera si dupa ce ultimul batalion american va pleca de acolo, pentru ca ei vor continua sa tuteleze interesele financiare occidentale. Fenomenul angajarii de contractori a luat o asemenea amploare, incit presedintele Bush si premierul Tony Blair au fost acuzati ca "au privatizat razboaiele din Irak si Afganistan". Insa contractorii nu actioneaza numai pe teritoriul acestor state, ci, dupa cum se va vedea in continuare, "armata" (alcatuita deopotriva din soferi, bucatari, electricieni, mecanici etc) lor este in continua expansiune in zonele de conflict.

Afaceri de miliarde de dolari

Cel mai mare succes financiar pe teritoriul irakian il are firma britanica Aegis Defence Services, care a semnat cu Pentagonul un contract de 370 milioane de euro, pentru a coordona intreaga activitate a contractorilor, numiti, generic, PMSC (in cea mai mare parte dintre cazuri, acestea sint societati private militare si de protectie). "In ultimii zece ani, aceste firme s-au mutat de la periferia politicii internationale in salile consiliilor de administratie ale marilor companii, devenind o componenta importanta a sectorului militar", se arata intr-un raport numit "Corporatia mercenarilor", redactat de organizatia londoneza War On Want. "Astazi, industria PMSC cuprinde zeci de mii de societati care opereaza in peste 50 de tari, in folosul guvernelor, al unor institutii internationale sau al altor firme. La nivel international, cifra lor de afaceri se ridica la cel putin 100 de miliarde de dolari", se mai arata in raport.

Lupte pe bani

Alte tari in care firmele militare private actioneaza sint Afganistan, Bosnia, Columbia, continentul african sau cel al fostei URSS. Spre exemplu, in 1995, societatea sud-africana Executive Outcomes a desfasurat un batalion de mercenari pentru a prelua controlul regiunii diamantifere Kono, din Sierra Leone. In 2003, firma britanica Northbridge s-a oferit sa-l aresteze pe presedintele liberian Charles Taylor, in schimbul sumei de patru milioane de dolari. Iar oamenii firmei americane DynCorp International il protejeaza pe presedintele afgan Hamid Karzai.

900 de euro pe zi

Tendinta de privatizare a conflictelor s-a accelerat dupa sfirsitul Razboiului Rece, cind SUA si aliatii sai si-au redus drastic numarul militarilor. Dar pentru ca armata americana nu mai putea sa functioneze in parametri optimi cu un numar redus de soldati, s-a apelat la firmele private de securitate si protectie, care puteau sa asigure "forte proaspete". Daca altadata mercenarii proveneau din paturi sociale aflate la periferia societatii, astazi locul lor a fost luat de militari provenind din cele mai bune armate occidentale sau din fostul bloc sovietic. Luptatorii de elita, caliti in antrenamente si operatiuni speciale, constituie noul val al mercenarilor, care sint platiti regeste (circa 900 de euro pe zi), in functie de dificultatea misiunilor la care participa. Iar patronii lor sint manageri cu studii financiar-economice, deseori fosti functionari statali, ale caror firme pot aparea si in cotatiile de la Bursa.

Imunitate
deplina

In afara de avantajele materiale derivate din activitatea specifica, "armata" contractorilor, cel putin a celor din Irak, se bucura si de o imunitate deplina. Cind puterea a fost predata guvernului irakian, in iunie 2004, seful Autoritatii provizorii a coalitiei, americanul Paul Bremer, a semnat ordinul nr.17, prin care era interzisa incriminarea si condamnarea contractorilor pentru eventualele acte violente la care ar fi participat in exercitatea activitatii. Cu alte cuvinte
, acestia au permisiunea de a comite (cam) orice fel de abuz, fara sa li se poata imputa mai nimic. Din acest motiv, analistii militari si organizatiile umanitare internationale au cerut ca activitatea PMSC-urilor sa fie reglementata pe baza unor legi si coduri de conduita care sa respecte drepturile civile.