Furtuni de nervi şi de colb la Chişinău

Vinerea trecută, Chişinăul a fost lovit de trei fenomene ale naturii:o nouă criză de românofobie, de o putere extraordinară, venind dinspre preşedinţie în timpul interviului acordat de Voronin agenţiei Reuters; o nouă ieşire antidemocratică a liderului creştin-democrat Iurie Roşca, în Parlament, de o furie şi o agresivitate nemaivăzută, declanşată în timpul dezbaterilor pe marginea iniţiativei de suspendare a transmisiunilor în direct a şedinţelor plenare ale Legislativului, iniţiativă semnată de Roşca împreună cu deputatul comunist Victor Stepaniuc;
apoi, spre sfârşitul zilei, o puternică furtună ce a ridicat tot praful şi murdăria de pe străzi, întunecând cerul, îmbâcsind aerul, aşa încât aveai senzaţia că te afli într-o enormă ladă cu gunoi.

Comportamentul lui Voronin şi al lui Roşca s-au produs
la fel de imprevizibil ca furtuna de praf, fără vreo legătură aparentă cu logica acţiunii lor de mai înainte, cu degajarea bruscă, nemotivată, a unei energii
tulburi, violente, mai agresive ca niciodată, mult peste limitele obişnuite în ambele cazuri.

Ca întotdeauna, Voronin a fost tare la acuzaţii şi slab de tot, incoerent, ridicol, la argumentări. El l-a învinuit pe Băsescu că ar minţi, spunând că ar exista 800 mii de cereri de cetăţenie din partea basarabenilor. În realitate, numărul acestora ar fi de doar 28 000, egal cu numărul de cereri procesate deja, a spus Voronin. Preşedintele României se bazează pe numărul de scrisori sosite de la basarabeni şi înregistrate la Ambasada României şi alte instituţii de stat. Pe ce se bazează Voronin nu se ştie?
El s-a încurcat rău de tot, afirmând că cei care consideră că „limba vorbită în RM nu este diferită de limba română ignoră faptul că statul medieval Moldova a existat cu mult înainte de formarea statului român, în secolul al XIX-lea”. Ce are una cu alta e greu de înţeles. Dar nimeni nu ignoră şi cum ar putea să ignore faptul că statul medieval Moldova a existat până la 1859. Să dea Voronin măcar un singur exemplu de ignorare. Cel care ignoră istoria şi mizează pe ignoranţi e tocmai Voronin şi tovarăşii săi. El o fi crezând că jurnalistul de la Reuters nu ştie că statul medieval Moldova a format, împreună cu Muntenia, statul român. Nu e greu de imaginat ce o fi gândit jurnalistul respectiv auzind „descoperirile” istorice ale preşedintelui RM.
„Limba moldovenească este mama limbii române. A o numi română înseamnă a înşela istoria şi a-ţi renega propria mamă. Şi nu trebuie să faci asta”, a explicat Voronin cu aplombul omului care nu ştie ce spune. Dacă limba moldovenească este mama, mai precis, una dintre „mamele” limbii române, atunci de ce să nu o numim pe fiica ei cu numele pe care i l-a dat mamă-sa? Ce ar fi rău în asta? Cel care vrea să înşele istoria este chiar Voronin, refuzând s-o recunoască pe „fiica” limbii moldoveneşti a lui Ureche şi Neculce, care a dat naştere limbii române a lui Eminescu şi Creangă. Şi apoi, cum poţi să denigrezi limba şi cultura cuiva, spunând că e identică cu a ta?
Sau consideră Voronin cultura moldovenească superioară celei române, aşa că orice aluzie la asemănarea dintre ele îl ofensează?
Chiar dacă punem o parte din declaraţiile sale
antiromâneşti pe seama apropiatelor alegeri locale, este evident că luna de miere a relaţiilor moldo-române s-a încheiat definitiv. Voronin pune punct „prieteniei” sale nefireşti cu Băsescu şi reintră în rolul lui natural
de ienicer, de portavoce a intereselor ruseşti.
Preşedintele RM seamănă cu un individ care vrea să scape de propria umbră. De aceea el se simte bine la întuneric, sub acoperişul istoriografiei sovietice. De cum iese la soarele adevărului, umbra apare din nou şi îl înnebuneşte. El o „fugăreşte”, încearcă să fie inventiv, dar nu stârneşte decât râsul.
Ceea ce nu vrea să accepte Voronin şi cei care stau în spatele lui e că relaţiile moldo-române sunt imposibil de ţinut în tiparul a două „state vecine”. Iar pe viitor lucrul acesta va fi şi mai greu de făcut. Decât doar dacă se reinstaurează, cu ajutorul „partenerului strategic”, cortina de fier de pe Prut…

****
Pe Iurie Roşca l-a înfuriat reacţia colegilor săi din opoziţie la explicaţiile sale de ce trebuie sistată transmisiunea în direct a şedinţelor plenare ale Parlamentului. Liderul PPCD consideră că odată ce el a iniţiat transmisiunea, el este în drept s-o oprească, fiindcă, potrivit lui, „deputaţii se preocupă doar de darea în spectacol şi de teatrul la microfon”. Tropăiturile care au răsunat după aceste cuvinte l-au scos din sărite pe Roşca, făcându-l să-şi piardă controlul şi să treacă de la limbajul unui parlamentar la cel al unui zootehnician. „Până acuma aţi grohăit, acuma
tropăiţi”, le-a spus el colegilor din sală.
Comportamentul lui pare nenormal şi de aceea că fracţiunea comunistă a încercat chiar la finele anului trecut, să oprească transmisiunile şedinţelor plenare în direct. Atunci însă fracţiunea PPCD s-a opus vehement, argumentând că „transmisiunile şedinţelor în direct reprezintă un consens politic între partidul de la guvernare şi opoziţie”. Ca peste două luni să vină Roşca însuşi cu o iniţiativă ce îngrădeşte accesul la informaţie. Cine l-a silit pe Roşca să se răzgândească? RM este singura ţară din Consiliul Europei unde şedinţele se transmit în direct la canalele publice, în alte state acestea fiind transmise la canale speciale sau on-line, a mai găsit un argument Roşca. În cazul acesta, de ce nu a venit cu propunerea transmiterii şedinţelor pe un canal TV special sau on-line? De ce a ales varianta sistării transmisiunilor? Cauza e iarăşi în viitoarele alegeri locale, pe care PPCD, ca şi PCRM, le aşteaptă cu teamă.