Vot obligatoriu? Nu, multumesc!

n panica alegerilor europarlamentare, atunci cand se prefigura o prezenta la vot extrem de scazuta, s-au cautat solutii pentru a convinge oamenii sa-si exercite un drept democratic. Insusi seful statului a indemnat cetatenii la responsabilitate, afirmand ca "de nivelul de participare a romanilor depinde credibilitatea pe care o vor avea reprezentantii Romaniei in Parlamentul European". Eu, unul, cred ca, mai degraba, credibilitatea unui deputat depinde de el insusi. Pana la urma, participarea la vot a romanilor a fost comparabila cu cea de la precedentul scrutin european (29,4% in 2007, 27,4% in 2009), ceea ce arata ca acesta este, de fapt, nivelul nostru de interes pentru institutia europeana.


Insusi termenul "absenteism" este gresit utilizat in legatura cu neparticiparea la vot, deopotriva de catre politicieni si comentatori. Cuvantul vine din francezul absentéisme, care inseamna "sistem de exploatare decurgand din nonrezidenta proprietarilor" (nu e cazul) si "lipsa obisnuita sau sistematica a asiduitatii la locul de munca
". Deci sensul se refera la neindeplinirea unei obligatii. Mai corect ar fi de folosit termenul abstentionism, care, conform DEX, desemneaza "abtinere demonstrativa de la exercitarea dreptului de vot".
Ingrijorata, ca toata lumea, de extinderea abstentionismului, deputata liberala Adriana Saftoiu a lansat ideea taierii nodului gordian prin introducerea votului obligatoriu. Nu e deloc absurd, unele state din UE au facut-o deja, altele iau in considerare ideea. Pentru ca domnia sa a propus o discutie publica pe aceasta tema, o vom face pornind de la examinarea argumentelor pe care le-a invocat deja.
Un prim argument porneste de la afirmatia ca "dreptul de a vota implica o obligatie cetateneasca". Aici e o eroare de logica. Intr-adevar, dintr-un drept pot decurge o serie de obligatii. Ai dreptul sa ai o casa
in proprietate, iar de aici decurg o serie de obligatii – sa platesti impozit, sa cureti zapada de pe trotuar etc.