Franta va pleda cauza Romaniei cu aceeasi convingere ca la Madrid

Domnule ministru, Franta, desi continua sa sustina candidatura Romaniei la NATO, nu o mai face cu o voce la fel de puternica, precum in anul 1997. Care ar fi cauzele? - Franta sustine candidatura Romaniei la NATO, fiind preocupata atat de principiul stabilitatii regionale, cat si de cel al echitatii. De o maniera generala, Franta este favorabila extinderii la est a NATO, pentru a contribui la intarirea spatiului de securitate euro-atlantica. Pentru a atinge acest obiectiv, aderarea Romaniei va contribui la echilibrarea, la sud-est, a extinderii catre nord, adica prin aderarea tarilor baltice. Europa are astazi nevoie de toti, pentru a-si consolida stabilitatea in regiuni cruciale, de exemplu zona Marii Baltice, dar si la Marea Neagra si in Balcani. Pentru Franta, aceasta candidatura inseamna si aspiratia legitima a poporului roman la pace si securitate. Natiunea dumneavoastra, care s-a confruntat prea des cu incercarile razboiului, a invatat de fapt sa masoare valoarea pacii. Din 1990, autoritatile romane au conlucrat la stabilitatea Europei. Au facut-o angajandu-se in relatii de buna vecinatate cu tarile limitrofe. Au actionat in aceeasi masura prin adoptarea unei pozitii responsabile si echilibrate fata de conflictele care au afectat fosta Iugoslavie. In afara de asta, in 2001 Romania a exercitat, cu un profesionalism recunoscut de toata lumea, Presedintia Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa. In fine, ea vegheaza pentru ca, in cadrul aceluiasi stat, comunitatile care o compun sa convietuiasca armonios. Franta considera deci ca este de dorit ca Romania sa fie integrata in NATO. De altfel, inca de la Reuniunea de la Madrid din 1997, candidatura tarii dumneavoastra a beneficiat de sprijinul Frantei. Acelasi lucru se va intampla si la Reuniunea de la Praga, ocazie cu care noi ne vom pronunta in favoarea extinderii Aliantei Atlantice. - Care este stadiul constituirii fortei europene de securitate si de aparare? - In 2001, am progresat pe calea pe care ne-am propus-o. Este vorba de unul dintre cele mai importante santiere ale constructiei europene, si unul care progreseaza de o maniera dintre cele mai evidente. Pe calea construirii "bratului armat" al Europei politice, avansam cu hotarare catre obiectivul pe care Cei 15 si l-au fixat la Helsinki in decembrie 1999, in vederea constituirii unei "Forte de Reactie Rapida" inainte de iunie 2003. In noiembrie 2000 a inceput exercitiul de angajare a capacitatilor noastre militare, adica fiecare tara s-a angajat sa contribuie la aceasta forta armata de 60.000 de oameni, 400 de avioane si 100 de nave. Franta, doreste sa contribuie la acest efort global in proportie de 20%, cu 12.000 de oameni (zece batalioane), 100 de avioane de lupta si 12 nave, dintre care un port-avion. In fine, la Laeken, in decembrie 2001, sefii de stat si de guverne au considerat ca Uniunea Europeana este capabila "sa conduca operatiuni de gestiune a crizelor". Sentimentul meu este ca Uniunea Europeana va fi solicitata rapid sa-si exercite responsabilitatile concrete, in Balcani sau in alta parte, pentru sustinerea operatiunilor ONU, de exemplu. Acest lucru este in concordanta cu dorinta exprimata de catre prietenii nostri americani. - Cum se va armoniza cu fortele NATO? - Armonizarea cu fortele NATO nu creeaza probleme aici, sunt in cea mai mare parte aceleasi forte nationale care compun forta UE sau forta NATO. Este vorba, in cele doua cazuri, de contributii voluntare in profitul misiunilor de gestiune a crizelor: misiunile "Petersberg" pe de o parte, misiunile "in afara articolului 5", pe de alta parte. In ceea ce priveste mijloacele si capacitatile colective ale NATO, in special Statele Majore si flota aviatica de supraveghere (AWACs), aliatii au convenit, in cadrul Reuniunii sefilor de Stat si de Guverne de la Washington din 1999, despre principiul punerii la dispozitia Uniunii Europene. In lunile urmatoare urmeaza sa fie semnat un acord pentru aplicarea acestui principiu. Excelentul spirit de colaborare care a existat in cadrul eforturilor conjugate ale NATO si UE in cadrul ARMY ma face sa nu ma indoiesc nici o clipa de armonia care va exista intre cele doua organizatii. Dar, sa nu uitam ca exista posibilitatea unei actiuni autonome care ne permite sa nu depindem in totalitate de capacitatile disponibile ale NATO. Astfel, repartitia sarcinilor de planificare intre NATO, UE si tarile europene care au competenta in acest domeniu va fi dictata in functie de circumstante de catre criteriile politice de coerenta si eficacitate militara. Este deci preferabil sa conduci o operatiune bine precizata, de evacuare de populatie, de exemplu, in Africa cu un Stat Major ad-hoc. Pentru a descrie aceasta flexibilitate, avem obiceiul sa spunem ca Europa apararii trebuie sa poata sa mearga "pe un picior autonom", celalalt picior fiind in NATO. - Securizarea frontierelor de est ale Europei, care se suprapun frontierelor Romaniei cu Ucraina si Moldova, nu ar trebui sa se realizeze in cooperare cu militarii europeni? - Domeniul actiunilor de politica europeana de securitate si de aparare se limiteaza la misiunile numite "Petersberg": interventii umanitare, evacuarea populatiei, mentinerea pacii, restabilirea pacii. Aceste misiuni nu includ securizarea frontierelor externe ale UE, functie care ii revine fiecarui stat, individual sau in cadrul Aliantei Atlantice. - Care sunt programele pe care Franta intentioneaza sa le realizeze impreuna cu armata romana? Achizitionarea de material militar francez reprezinta o conditie a cooperarii dintre cele doua armate? - Cooperarea dintre armatele romana si franceza se inscrie in lunga traditie de prietenie intre cele doua natiuni. Ea nu reprezinta decat o fateta a relatiilor care leaga cele doua tari ale noastre in domeniile politic, economic, cultural etc. Colaborarea noastra bilaterala in domeniul apararii este fructul unei pregatiri comune dintre cele doua ministere si tine cont de nevoile fiecaruia dintre parteneri. Ea acopera, bineinteles, diferite aspecte ale relatiilor din acest domeniu: politico-militare, antrenamente in comun, schimburi de stagii de formare, armament. Referitor la polul politico-militar, evolutia situatiei internationale, provocarile la adresa securitatii statelor noastre, absolut interdependente unul de celalalt, constructia Europei apararii, extinderea Aliantei, stabilizarea Europei de Sud-Est sunt tot atatea domenii care necesita schimburi frecvente. Aceste responsabilitati acopera o arie larga si nu depind de deciziile romane de achizitii de materiale. In ceea ce privesc activitatile strict militare, armatele romana si franceza realizeaza in comun un numar important de actiuni, aproape o suta pe an, a caror enumerare ar necesita prea mult timp, dar care vizeaza formarea si schimburile de personal (ofiteri stagiari in Franta si in Romania, cooperanti), activitatile operationale (exercitii in comun), schimburile de experienta si de cunostinte in domenii dintre cele mai diverse (stiintific si tehnic, juridic, logistic etc.). In domeniul armamentului, societatile franceze contribuie, ca si altele, la satisfacerea nevoilor apararii romane. Dar cooperarea noastra in domeniul armamentului implica, ca si pentru armata, schimburi de personal, de informatie si de expertiza care ne imbogatesc reciproc.