"Un maniac (nereusit) al detaliului"

Un coleg din alta disciplina decat critica si isto­ria literara imi atrage atentia asupra volumului "Per­fectul acrobat Leonte Rautu. Mastile rau­lui", in­tocmit de Vladimir Tismaneanu si Cristi­an Vasile. O carte de colportaj cum sunt atatea aparute in ultima vreme despre o epoca tragi­ca din istoria Romaniei: epoca totalitarismului comunist.
Ce-i cu adevarat interesant in aceasta carte de convorbiri (cu Vladimir Tismaneanu, Mihai Sora...) este capitolul de documente din partea a doua, unde aflam o antologie de discursuri pronuntate / scrise de Leonte Rautu, cel mai longeviv si mai temut ideolog al P.C.R.-lui. De retinut, la lectura, sunt si unele relatari facute de Vladimir Tismaneanu despre relatiile din interiorul
clasei politice comuniste. Facand el insusi parte din aceasta familie politica, povesteste, acum, ce-a auzit de la altii (in primul
rand de la parintii sai) si ce-a vazut si a trait in chip nemijlocit inainte de a pleca in Statele Unite. O problema morala pe care politologul o explica si o justifica in mai multe randuri.
Confidentul dlui Vladimir Tismaneanu, Cristian Vasile, istoric, se amesteca, observ, si in problemele literaturii si criticii literare. Nu-i cunosc competenta si nici obiectivitatea in acest domeniu. Daca l-as judeca dupa felul in care citeste "Dictionarul General al Literaturii Romane", as zice ca priceperea lui nu este prea mare, si nici buna
credinta. Un exemplu: venind vorba, in convorbirea cu V. T., de Nicolae Moraru, teoreticianul nefast al proletcultismului romanesc, dl. Cristian Vasile gaseste prilejul de a ataca Dictionarul citat mai sus si pe coordonatorul lui, spunand ca dictionarul n-a spus ce trebuie, iar coordonatorul (adica eu) i-am impiedicat si i-am cenzurat pe cei care ar fi putut scrie corect despre amaratul de Nicolae Moraru. Pare o gluma proasta, dar nu-i decat un denunt urmat de o amenintare: "cel din urma (adica tot eu, E. S.) isi face iluzii daca crede ca aceste aspecte penibile vor scapa atentiei celor care vor scrie in viitor o istorie a Academiei Romane"... O istorie, cum precizeaza tot dl. Vasile, a abuzurilor mele... Tin sa-l asigur ca nu-mi fac iluzii si ca astept relativ relaxat aparitia acestei istorii. I-as putea furniza istoricului respectiv cateva date, de pilda: un impardonabil abuz poate fi calificat chiar faptul ca am reusit sa duc la capat "Dictionarul General al Literaturii Romane" (7 volume) de care dl. Cristian Vasile este atat de nemultumit. E dreptul lui. Ce nu stie sau nu vrea sa stie este faptul ca un articol de dictionar nu se confunda cu un pamflet, nu injura de mama sau nu reproduce alte insanitati. Pe toate acestea le pot folosi jurnalistii in pamfletele sau, ma rog, in convorbirile lor...
Dictionarul foloseste alt stil
: inregistreaza succint datele biografiei (inclusiv biografia politica), si judeca estetic in cateva fraze opera unui autor. Recitesc articolul despre Nicolae Moraru, scris de un om priceput si prob, Nicolae Barna. Spune tot ce trebuie si judeca faptele omului si scrierile lui (nule, altminteri, din punct de vedere estetic) cu asprime, dar nu in termeni de mahala. Despre ideologul, activistul N. Moraru precizeaza, de pilda: "era o adevarata <> pentru scriitori in perioada dur dogmatica, stalinista a regimului totalitar comunist" sau despre articolele lui de indrumare: "totul intr-o limba de lemn, impregnanta de jargon stalinist, jdanovist, cu multe <> rizibile", in fine, despre epica lui N.M., Nicolae Barna scrie limpede: "de o verbalitate in cele din urma vulgara" sau "in calitate de prozator nu prezinta vreun interes"... Unde vede dl. Cristian Vasile complezenta si abuz (acoperire, cocolosire a imposturii) in aceste propozitii? N-a inteles, imi dau seama, ce este si ce poate sa fie un dictionar academic, desi, dupa cate deduc, lucreaza in mediul academic si se crede "un maniac al detaliului". Nu se vede sau se vede altceva.