Cladirea unde s-a nascut ideea Unirii din 1859 zace in mizerie

In centrul Capitalei, pe strada Smardan nr. 39 (fosta Nemteasca), se afla o cladire aparent fara nici un stapan, cu un gang murdar ce duce spre o curte interioara. Localnicii trec pe strada fara a observa placuta de marmura de la intrare care aminteste ca aici s-a petrecut un moment important pentru istoria romanilor: intr-o camera a apartamentului 5, de la etajul 1, deputatii Partidei Nationale au decis in noaptea de 23 ianuarie 1859 unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Imaginea actuala, jalnica, a cladirii, atat la exterior, cat si in interior, naste in orice trecator tendinta de a parasi cat mai repede un loc mizerabil. Hotelul Concordia, construit in stil neoclasic in a doua jumatate a secolului XIX, intr-o zona de hanuri si magazine ale unor vechi negustori, era locul preferat de intalnire al politicienilor vremii din Partida Nationala. El este acum in proprietatea integrala a statului. Spatiile de locuit sunt inchiriate unor familii sarace, iar cele comerciale unor firme. Placuta de la intrare, completata de "binevoitori" cu carioca, mentioneaza: "In aceasta cladire se afla in anii Unirii Tarilor Romane Hotelul Concordia, unde in seara zilei de 23 ianuarie 1859 s-a hotarat dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza de catre fruntasii Partidei Nationale ca domn al Tarii Romanesti". Cladirea are o pivnita, parter si doua etaje. Un culoar adanc, cu bolti, conduce la scara de lemn de pe partea stanga. Urcand la etaj, pe holul larg, ajungi la apartamentul 5, pazit de un caine mare, alb, latos, care isi apara cu indarjire teritoriul. Atras probabil de latraturile cainelui, un tanar de la etajul al doilea iese pe scara de lemn ce pare extrem de nesigura. Gabriel Maftei s-a mutat in aceasta casa in anii '80. "Am fost demolati si ne-am mutat aici cand eu aveam varsta pe care o are acum copilul meu", povesteste el. "Ce sa va spun? WC-urile sunt comune, pe hol, nu e apa, canalizarea e distrusa, iar beciul este inundat. De cand s-au patronat magazinele si au facut covrigarii pe aici, nu mai este apa, nu mai urca. Tevile sunt sparte, incalzirea este cu lemne, dar de unde sa iei lemne in centrul Capitalei? Ca, daca ii spun cuiva ca stau in centru, pe Smardan, ma invidiaza, habar n-are ca tremuram de frig aici. Nu mai am decat vreo doua lemne si niste cartoane, dupa aia ce fac? Ca am fost acum la doctor si mi-au gasit si ca am TBC. Nu pot sa lucrez. Acum, am auzit ca vin si niste proprietari care au proces. Ce facem cand or veni ei?" se intreaba tanarul uscativ, cu o bluza aruncata pe corpul tremurand. Omul mai spune ca tot chiriasii au fost nevoiti sa repare acoperisul in urma cu vreo doi ani, fiindca ploua in case. "Mai mult, cei de la ICRAL nu au bagat nici un ban, dar au aparut cand o caramida a cazut acum vreo patru-cinci ani in capul unei femei. A luat-o salvarea, dar nu este exclus sa fi murit. Sa-ti cada o caramida in cap de la inaltimea aia, e o chestie. ICRAL-ul spune ca nu are bani, si ca Primaria trebuie sa plateasca reparatiile", conchide tanarul. La randul lor, autoritatile sustin ca nu se justifica vreo cheltuiala la un imobil care a fost revendicat. "Mie mi s-a comunicat ca este revendicat in Justitie inca din 1999, de Domnita si Elena Muntenescu", spune Ionela Calista, de la Administratia Fondului Imobiliar. La Primarie mai apare o persoana care revendica acelasi imobil, Giurchescu Luiza. "Cand apare o revendicare, Primaria nu mai face nici o investitie, ci actioneaza numai la avarii de urgenta, cum ar fi cele la conducta de alimentare cu apa", mai spune doamna Calista. Dan Falcan, istoric la Muzeul de istorie si arta al municipiului Bucuresti, este de parere ca problema imobilelor din centrul istoric al Capitalei este una sociala. "Cand Ceausescu a demolat partial vechiul centru al orasului, oamenii saraci din acele zone au fost mutati in cladirile vechi din acest perimetru istoric, care au fost apoi lasate sa se distruga. Acum, ca sa refaci cladirile, ei ar trebui scosi din case. Dar unde sa-i duci?" se intreaba Falcan. Problemele financiare ar putea fi depasite, iar proiectele de salvare ale centrului istoric (care exista!) ar putea fi puse in practica, daca autoritatile locale nu s-ar zbate astazi intr-o mizerie morala ce tinde sa distruga memoria orasului. Foto: Valeriu TANASOFF