Programul american de aparare antiracheta se extinde la scara globala

Desi trecut pe un plan secundar de criza irakiana, programul administratiei Bush de a desfasura in jurul intregului glob un sistem ultramodern de aparare impotriva rachetelor prinde tot mai rapid contur. John Bolton, unul din consilierii apropiati ai presedintelui Bush in materie de securitate internationala, declara, zilele trecute, ca programul "fiul razboiului stelelor" - conceput initial ca un sistem national de aparare antiracheta - National Missile Defence sau, pe scurt, NMD, limitat, deci, numai la teritoriul american - va incepe sa fie pus in practica "cat mai curand posibil", pentru "a proteja SUA, fortele sale militare, precum si pe prietenii si aliatii nostri impotriva amenintarii crescande a rachetelor". Intr-adevar, dupa primele incercari esuate, dezvoltarea unui prototip al componentelor esentiale ale acestui sistem progreseaza in ritm sustinut. Amanunte interesante ofera cotidianul londonez Guardian. Luna viitoare este prevazut zborul de proba al unei versiuni modificate a unui proiectil de interceptie a rachetelor, pus la punct de Agentia Americana de Aparare Antiracheta (US Missile Defence Agency). Constrangerile impuse in baza tratatului antiracheta americano-sovietic, astazi abrogat de catre Washington, au disparut, intre timp. Iar la summitul NATO de la Praga s-a dat unda verde unui studiu de fezabilitate avand ca scop "protejarea teritoriului si centrelor populate ale aliantei impotriva unei game largi de posibile atacuri cu racheta". Va fi inclusa si Romania in noul sistem de aparare?Pe scurt, dupa ce si-au propus, la inceput, sa dezvolte un sistem antiracheta destinat numai teritoriului national, in prezent America incearca, dupa toate probabilitatile, cu succes, sa acrediteze ideea (si sa imparta costurile) unui vast sistem interconectat de aparare generalizata impotriva rachetelor. Sustinut cu entuziasm de marii fabricanti de armament, acest plan va include nu numai membrii NATO (deci si Romania - n.r.), ci si tari care nu fac parte din alianta, ca Rusia si Israel si, eventual, alte tari, ca India si Taiwanul. Evident, semnele de intrebare pe care le-a ridicat planul initial NMD se mentin sau devin si mai prezente. Nu e inca limpede daca prototipul interceptorilor strategici va fi functional. Tari precum China vor incerca sa dezvolte o contraarma. Pe de alta parte, sistemele de aparare antiracheta nu sunt de nici un folos impotriva formelor cele mai raspandite de terorism. Costul care va trebui acoperit de statele participante (si de catre Romania? - n.r.) va fi de ordinul miliardelor de dolari si, deocamdata, nimeni nu stie la ce eforturi financiare se inhama. Terorismul si apararea antiracheta Deosebit de importante sunt intrebarile legate de amenintarile pe care sistemul este chemat sa le inlature. SUA au intocmit o lista a "statelor infractoare" ("rogue states) care ar putea sa lanseze atacuri cu rachete. Dar aprecierile americane nu sunt impartasite de toata lumea. Irakul, de pilda, nu e in masura sa atace pe nimeni la ora actuala. Iranul, care neaga ca ar construi arme nucleare, este la fel de inspaimantat ca si toti ceilalti de forta Americii. Coreea de Nord, care si-a facut, recent, mea culpa, recunoscand ca are arme nucleare, a procedat in acest fel mai mult pentru a cere ajutor decat a ameninta. Dat fiind hotararea Americii de a ataca ori de a descuraja si izola tarile care, in conceptia sa, sunt legate de terorism si de construirea de arme de distrugere in masa, e pe deplin posibil ca, in curand, lista tarilor socotite de SUA ca "infractoare" sa se epuizeze. Atunci spre care tinte isi vor indrepta rachetele? Spre Cuba? Dar asta e o poveste veche, s-a mai intamplat acum patru decenii. Principala primejdie: armele de distrugere in masaExista, insa, o obiectie mai importanta fata de aceasta obsesie a Americii in privinta rachetelor, si anume subminarea initiativelor de a pune stavila problemei generale a amenintarilor legate de existenta armelor de distrugere in masa. Potrivit declaratiilor unor experti, cheltuielile pe anul acesta ale SUA pentru a opri proliferarea acestor arme se ridica la 1 miliard de dolari, in vreme ce 7,4 miliarde merg pentru apararea impotriva rachetelor. Si acesta e doar inceputul. America a sprijinit vara trecuta, ca si Marea Britanie, de altfel, planul de cooperare pe zece ani al G 8 (tarile cele mai dezvoltate industrial ale planetei) pentru reducerea acestui pericol. Dar, asa cum arata fostul secretar american Sam Nunn, expert in problemele proliferarii armelor de distrugere in masa, e nevoie de actiuni mai urgente pentru castigarea acestei "curse intre cooperare si catastrofa". Un plan indraznet si curajosImpreuna cu senatorul Richard Lugar, Nunn a lansat, acum un deceniu, initiativa fericita vizand furnizarea de fonduri si supravegherea operatiilor de distrugere a armelor nucleare strategice de prisos ale Rusiei si de a preveni caderea acestor arme in mainile teroristilor. El propune acum ca aceasta initiativa sa fie extinsa, astfel incat sa includa toate capacitatile de distrugere in masa din intreaga lume. Potrivit lui Nunn, ar urma sa fie creat un sistem global de supraveghere. El se refera, in special, la securizarea materialului fisionabil si a armelor nucleare tactice, la distrugerea ori depozitarea in conditii de maxima siguranta a materialelor care pot servi la fabricarea de arme chimice ori biologice, la sporirea fondurilor si punerea la punct a unui robust sistem de inspectii globale sub egida Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) a Natiunilor Unite. Fiecare guvern, sustine Nunn, va trebui sa desemneze o oficialitate de prim rang care sa raspunda de aceste programe de inalta prioritate pentru combaterea "terorismului reprezentat de posibilitatea unei catastrofe planetare", ca urmare a existentei si proliferarii armelor de distrugere in masa. E un proiect indraznet si ambitios. Dar, asa cum afirma Nunn si Lugar, este absolut necesar si, in masura in care vor exista hotararea si bunavointa necesare, intru-totul realizabil. Si constituie o modalitate infinit mai folositoare de a cheltui bani si resurse decat in cazul sistemelor de aparare antiracheta. Sustinerea planurilor de a inconjura planeta cu asemenea sisteme serveste poate - incheie Guardian - intereselor geopolitice si comerciale ale Americii, dar nu va pune capat cosmarului secolului XXI - spectrul anihilarii totale, a carei ascensiune, pentru a-l parafraza pe Brecht, este, totusi, posibil a fi oprita.