nstitutul Cultural din New York isi imparte sediul, de peste 10 etaje, cu alte doua institutii romanesti: consulatul si misiunea romana la Organizatia Natiunilor Unite.
In cladirea aflata la intersectia dintre E 38th Street si Third Avenue locuiesc si diplomatii romani. ICR ocupa un singur nivel, dar are o galerie de arta, East-West Gallery of Art, si o sala de spectacole si conferinte.
Pana sa se transforme in ICR, Centrul Cultural Roman a functionat aici de la inceputul anilor ‘90. „Inainte a existat biblioteca de la New York (inainte de ‘90) si Centrul Cultural Roman din New York, ambele dependente de un cadru legislativ si functional total diferit”, spune Corina Suteu.
„Noi suntem angajati MAE. Deci nu se pune problema coabitarii”, adauga Suteu. Misiunea permanenta ONU functioneaza in aceasta cladire din 1976 si isi desfasoara activitatea la etajele 5, 6 si 7, informeaza MAE. Consulatul General al Romaniei si Institutul Cultural Roman si-au inceput activitatea din 1990. Consulatul General isi desfasoara activitatea in birourile de la etajul 3 si cele consulare, de la parter, deschise publicului. Pana sa se transforme in ICR, Centrul Cultural Roman a functionat din ‘90 aici. Coriolan Babeti l-a condus cinci ani pana in 2002. El a adaugat termopane si alte imbunatatiri sediului.
Intre 1998 si 2001, Eugen Serbanescu, director acum al CNC, a fost consul roman la New York. Serbanescu si-a reamenajat biroul si a marit apartamentul consular, transformand o garsoniera alaturata in salon de primire.
joi, 19 februarie 2009
Actori buni care stau pe tusa
Avem actori buni care joaca mult si bine. Avem actori cel putin la fel de buni pe banca de rezerve. Criticii numara absentii si motiveaza absentele.
Ca sa existe, un actor trebuie sa indeplineasca o conditie elementara: sa joace. Daca o face bine, se presupune ca nici nu va duce lipsa de roluri. Jocul unui actor depinde insa de jocurile breslei din care face parte. O demonstreaza faptul ca o divizie intreaga de actori valorosi n-au mai intrat de ceva vreme in echipa nici unui regizor. Care sint profesionistii care n-au mai fost de mult convocati in nici o distributie? De ce nu joaca si cine e de vina ca nu mai apar la rampa?
„Legea leului“ face distributia in teatru
Criticul de teatru Iulia Popovici ii aminteste pe Virgil Aioanei, Paula Gherghe si Maria Obretin, actori care, in ciuda faptului ca sint valorosi, de ceva vreme sint ocoliti de regizori. In aceeasi situatie se afla Emilia Dobrin si Luminita Gheorghiu, doua actrite care joaca mult mai putin decit ar trebui. O posibila explicatie sugerata de critic ar fi ca multi dintre actorii buni au lucrat prea mult timp
cu acelasi regizor. S-a creat astfel prejudecata ca sint oamenii acelui regizor. Fiecare regizor, explica Iulia Popovici, isi construieste propria echipa cu care lucreaza si foarte putini sint dispusi sa convoace actorii deja selectionati de confratii de breasla. E vorba despre o inertie a regizorilor, dar si de „politica leului“, e de parere Iulia Popovici: regizorii nu-si incalca teritoriile. „Daca un actor e omul unui anumit regizor, posibilitatile ca el sa fie racolat de un alt regizor sint zero.“
Actori-locomotiva trasi pe linie moarta
Magdalena Boiangiu semnaleaza lipsa unor actori-locomotiva, capabili sa care dupa ei o intreaga distributie: Rodica Tapalaga, Florian Pittis, Dana Dogaru, Florina Cercel sau Sebastian Papaiani. „E pacat ca tinerii nu mai au nevoie de parinti pe scena“, spune Magdalena Boiangiu, „si ca experienta acestora nu e folosita“. Motivul principal pentru care lucrurile stau asa este neglijenta regizorilor, dar si a directiei teatrelor. Alice Georgescu constata acelasi lucru: „Se mai intimpla ca regizorii sa uite de cite un nume“, aceasta fiind singura explicatie pe care o gaseste pentru faptul ca actori ca Adrian Pintea, Rodica Tapalaga, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Oana Pellea sau Aurora Leonte sint trecuti in rezerva.
Cluburi cu circuit inchis
Mihaela Michailov vorbeste de coterii care monopolizeaza distributia in spectacolele de teatru: „S-au format cluburi, sint cunoscuti foarte putini oameni care pot mai mult“. Desi exista destui actori tineri cel putin interesanti, Michailov e de parere ca regizorii continua sa mizeze doar pe citiva: „Marius Manole e minunat, dar mai sint si altii foarte talentati“. Madalina Ghitescu e una dintre ei: „Are o forta scenica extraordinara“. Joaca doar in piesele Gianinei Carbunariu, insa ar trebui sa joace mult mai mult, crede criticul. Mihaela Michailov atrage atentia asupra resurselor din provincie, ocolite de regizorii care monteaza spectacole in Capitala: „E important sa vedem ce se intimpla cu oamenii care ramin sa joaca in orasele lor“.
In film, aceleasi gasti
In cinematografie, la fel ca in teatru, rolurile se impart in functie de apartenenta la un grup sau altul: „Se invirtesc aceleasi gasti“, afirma Irina Margareta Nistor, „exista liste din care nu iese nimeni“. Asa se face ca actori ca Victor Rebengiuc, George Mihaita, Marin Moraru sau George Ivascu primesc din ce in ce mai putine roluri. Irina Nistor regreta absenta unor actrite ca Emilia Popescu, Oana Pellea si Medeea Marinescu, a caror valoare a fost confirmata de cineasti prestigiosi din strainatate. Cauza pentru care actorii mari sint ignorati de regizori e una singura, crede Irina Nistor: „Sfinta lene si bisericutele“. Tot ea vorbeste despre o noua moda a regizorilor romani: aceea de a distribui foarte multi actori necunoscuti: „E bine, dar publicul intreaba de numele mari si toata lumea are de pierdut“, conchide criticul.
Criticul acuza tacticile facile la care unii regizori romani apeleaza pentru a racola cit mai multi spectatori: „Am rezerve in privinta practicii de a distribui vedete de televiziune in filme in speranta ca vor aduce mai mult public. Exceptii se admit in cazul Monicai Birladeanu, care a facut un rol excelent in «Moartea domnului Lazarescu»“. Aceste absente sint acoperite, crede Dana Duma, de faptul ca in Romania se fac putine filme, si acelea cu buget redus si cu distributii limitate: „Cind se vor face 20 de filme pe an, vom vedea mult mai multi actori care merita sa fie vazuti“.
* Marcel Iures, marele absent
Dana Duma nu crede ca distribuirea actorilor tineri tine de o moda lansata de cineastii de la noi. Iar daca acesti actori sint cei cu care au colaborat la UNATC, situatia este cit se poate de explicabila: regizorii si-au selectat din timp oameni cu care pot sa lucreze. In ceea ce priveste lista marilor absenti de pe afisele cinematografelor, Dana Duma crede ca Marcel Iures e cazul cel mai flagrant. Desi a jucat in filmele unor regizori britanici si americani, in ultimii sapte ani, Iures a facut un singur rol intr-un film romanesc, „Logodnicii din America“, in regia lui Nicolae Margineanu. N-au mai jucat nici Claudiu Bleont si Mircea Diaconu, iar Mihai Bratila n-a mai fost nici el distribuit. Dana Duma continua sa astepte revenirea lui Mihai Bendeac, un actor care a migrat cu succes de la teatru la fim in „Milionari de weekend“, de Catalin Saizescu.
Ca sa existe, un actor trebuie sa indeplineasca o conditie elementara: sa joace. Daca o face bine, se presupune ca nici nu va duce lipsa de roluri. Jocul unui actor depinde insa de jocurile breslei din care face parte. O demonstreaza faptul ca o divizie intreaga de actori valorosi n-au mai intrat de ceva vreme in echipa nici unui regizor. Care sint profesionistii care n-au mai fost de mult convocati in nici o distributie? De ce nu joaca si cine e de vina ca nu mai apar la rampa?
„Legea leului“ face distributia in teatru
Criticul de teatru Iulia Popovici ii aminteste pe Virgil Aioanei, Paula Gherghe si Maria Obretin, actori care, in ciuda faptului ca sint valorosi, de ceva vreme sint ocoliti de regizori. In aceeasi situatie se afla Emilia Dobrin si Luminita Gheorghiu, doua actrite care joaca mult mai putin decit ar trebui. O posibila explicatie sugerata de critic ar fi ca multi dintre actorii buni au lucrat prea mult timp
cu acelasi regizor. S-a creat astfel prejudecata ca sint oamenii acelui regizor. Fiecare regizor, explica Iulia Popovici, isi construieste propria echipa cu care lucreaza si foarte putini sint dispusi sa convoace actorii deja selectionati de confratii de breasla. E vorba despre o inertie a regizorilor, dar si de „politica leului“, e de parere Iulia Popovici: regizorii nu-si incalca teritoriile. „Daca un actor e omul unui anumit regizor, posibilitatile ca el sa fie racolat de un alt regizor sint zero.“
Actori-locomotiva trasi pe linie moarta
Magdalena Boiangiu semnaleaza lipsa unor actori-locomotiva, capabili sa care dupa ei o intreaga distributie: Rodica Tapalaga, Florian Pittis, Dana Dogaru, Florina Cercel sau Sebastian Papaiani. „E pacat ca tinerii nu mai au nevoie de parinti pe scena“, spune Magdalena Boiangiu, „si ca experienta acestora nu e folosita“. Motivul principal pentru care lucrurile stau asa este neglijenta regizorilor, dar si a directiei teatrelor. Alice Georgescu constata acelasi lucru: „Se mai intimpla ca regizorii sa uite de cite un nume“, aceasta fiind singura explicatie pe care o gaseste pentru faptul ca actori ca Adrian Pintea, Rodica Tapalaga, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Oana Pellea sau Aurora Leonte sint trecuti in rezerva.
Cluburi cu circuit inchis
Mihaela Michailov vorbeste de coterii care monopolizeaza distributia in spectacolele de teatru: „S-au format cluburi, sint cunoscuti foarte putini oameni care pot mai mult“. Desi exista destui actori tineri cel putin interesanti, Michailov e de parere ca regizorii continua sa mizeze doar pe citiva: „Marius Manole e minunat, dar mai sint si altii foarte talentati“. Madalina Ghitescu e una dintre ei: „Are o forta scenica extraordinara“. Joaca doar in piesele Gianinei Carbunariu, insa ar trebui sa joace mult mai mult, crede criticul. Mihaela Michailov atrage atentia asupra resurselor din provincie, ocolite de regizorii care monteaza spectacole in Capitala: „E important sa vedem ce se intimpla cu oamenii care ramin sa joaca in orasele lor“.
In film, aceleasi gasti
In cinematografie, la fel ca in teatru, rolurile se impart in functie de apartenenta la un grup sau altul: „Se invirtesc aceleasi gasti“, afirma Irina Margareta Nistor, „exista liste din care nu iese nimeni“. Asa se face ca actori ca Victor Rebengiuc, George Mihaita, Marin Moraru sau George Ivascu primesc din ce in ce mai putine roluri. Irina Nistor regreta absenta unor actrite ca Emilia Popescu, Oana Pellea si Medeea Marinescu, a caror valoare a fost confirmata de cineasti prestigiosi din strainatate. Cauza pentru care actorii mari sint ignorati de regizori e una singura, crede Irina Nistor: „Sfinta lene si bisericutele“. Tot ea vorbeste despre o noua moda a regizorilor romani: aceea de a distribui foarte multi actori necunoscuti: „E bine, dar publicul intreaba de numele mari si toata lumea are de pierdut“, conchide criticul.
Criticul acuza tacticile facile la care unii regizori romani apeleaza pentru a racola cit mai multi spectatori: „Am rezerve in privinta practicii de a distribui vedete de televiziune in filme in speranta ca vor aduce mai mult public. Exceptii se admit in cazul Monicai Birladeanu, care a facut un rol excelent in «Moartea domnului Lazarescu»“. Aceste absente sint acoperite, crede Dana Duma, de faptul ca in Romania se fac putine filme, si acelea cu buget redus si cu distributii limitate: „Cind se vor face 20 de filme pe an, vom vedea mult mai multi actori care merita sa fie vazuti“.
* Marcel Iures, marele absent
Dana Duma nu crede ca distribuirea actorilor tineri tine de o moda lansata de cineastii de la noi. Iar daca acesti actori sint cei cu care au colaborat la UNATC, situatia este cit se poate de explicabila: regizorii si-au selectat din timp oameni cu care pot sa lucreze. In ceea ce priveste lista marilor absenti de pe afisele cinematografelor, Dana Duma crede ca Marcel Iures e cazul cel mai flagrant. Desi a jucat in filmele unor regizori britanici si americani, in ultimii sapte ani, Iures a facut un singur rol intr-un film romanesc, „Logodnicii din America“, in regia lui Nicolae Margineanu. N-au mai jucat nici Claudiu Bleont si Mircea Diaconu, iar Mihai Bratila n-a mai fost nici el distribuit. Dana Duma continua sa astepte revenirea lui Mihai Bendeac, un actor care a migrat cu succes de la teatru la fim in „Milionari de weekend“, de Catalin Saizescu.
Cultura blocata la export
n pragul demararii unor noi proiecte, ICR cere modificarea legislatiei si face un apel
Dupa ce, in urma cu o luna, o organizatie non-guvernamentala (Fundatia "Proiect DCM") cerea coalizarea sectorului cultural independent pentru modificarea cadrului legislativ de desfasurare a proiectelor culturale, Institutul Cultural Roman (ICR) a facut, la randu-i, public un apel cu aceeasi miza: "Institutul Cultural Roman doreste o reconstruire a legislatiei privind finantarea proiectelor culturale romanesti in strainatate, in acord cu statutul Romaniei de membru al Uniunii Europene, si face un apel catre toate institutiile statului pentru crearea unui grup de lucru in acest sens."
Problemele semnalate de ICR sunt, in mare, imposibilitatea de a face plati in avans, restrictionarea colaborarilor si reglementarile privind achizitiile publice in strainatate.
"Partenerii straini nu inteleg sa se acomodeze legislatiei romanesti, argumentand ca pretentiile noastre sunt, in tara lor, prerogative ale fiscului. Adeseori, ei refuza colaborarea cu ICR in aceste conditii. Reglementarile privind cheltuielile de publicitate
si promovare au diminuat, si ele, sansele de sporire a vizibilitatii in strainatate", spun reprezentantii ICR, care se plang, de asemenea, ca, "in momentul de fata, ICR nu poate plati transportul international al participantilor din strainatate la actiunile cultural-stiintifice organizate in Romania", nu poate "stabili onorariile colaboratorilor sai prin negociere, cu incadrarea in limitele bugetului alocat", iar "operatiunile de promovare si publicitate (a evenimentelor ICR din strainatate, n. red.) (...) sunt, de facto, blocate pana la finalizarea cu succes a licitatiilor, care trebuie lansate din Romania. Intr-un calendar optimist, deblocarea acestor cheltuieli poate surveni cel mai devreme in luna mai a fiecarui an, (ceea ce) greveaza activitatea Institutelor Culturale din afara tarii".
Sapte tipuri de proiecte
Ieri, la o zi dupa lansarea acestui apel, ICR a organizat o conferinta de presa, in care a facut cunoscut modul in care programele initiate anul trecut vor fi dezvoltate in 2007. Astfel, conform lui Mircea Mihaies (foto), vicepresedinte al ICR, programul de traduceri a autorilor romani in strainatate va avea un buget de 900.000 RON si doua sesiuni de finantare (in prezent, cei mai solicitati scriitori autohtoni sunt Mircea Cartarescu, M. Blecher si N. Steinhardt), ICR intentionand sa fundeze, in tara, un Centru National al Cartii dupa model francez (maghiar etc.), care sa poata deveni, in timp
, un Institut National. De asemenea, Festivalul Filmului European, organizat pana acum de Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti si Uniunea Cineastilor din Romania, este din 2007 un program permanent al ICR.
Institutul Cultural Romanare anul acesta in plan sapte tipuri de proiecte culturale de promovare a culturii romanesti in strainatate: "Artisti romani in lume", "Belles Roumanies" (proiect gazduit de Kulturafabrik Luxemburg), "Porti spre cultura", "Traditia Romaniei", "Romania in culori", "Fotografia" si "Proiecte de export-import".
Dupa ce, in urma cu o luna, o organizatie non-guvernamentala (Fundatia "Proiect DCM") cerea coalizarea sectorului cultural independent pentru modificarea cadrului legislativ de desfasurare a proiectelor culturale, Institutul Cultural Roman (ICR) a facut, la randu-i, public un apel cu aceeasi miza: "Institutul Cultural Roman doreste o reconstruire a legislatiei privind finantarea proiectelor culturale romanesti in strainatate, in acord cu statutul Romaniei de membru al Uniunii Europene, si face un apel catre toate institutiile statului pentru crearea unui grup de lucru in acest sens."
Problemele semnalate de ICR sunt, in mare, imposibilitatea de a face plati in avans, restrictionarea colaborarilor si reglementarile privind achizitiile publice in strainatate.
"Partenerii straini nu inteleg sa se acomodeze legislatiei romanesti, argumentand ca pretentiile noastre sunt, in tara lor, prerogative ale fiscului. Adeseori, ei refuza colaborarea cu ICR in aceste conditii. Reglementarile privind cheltuielile de publicitate
si promovare au diminuat, si ele, sansele de sporire a vizibilitatii in strainatate", spun reprezentantii ICR, care se plang, de asemenea, ca, "in momentul de fata, ICR nu poate plati transportul international al participantilor din strainatate la actiunile cultural-stiintifice organizate in Romania", nu poate "stabili onorariile colaboratorilor sai prin negociere, cu incadrarea in limitele bugetului alocat", iar "operatiunile de promovare si publicitate (a evenimentelor ICR din strainatate, n. red.) (...) sunt, de facto, blocate pana la finalizarea cu succes a licitatiilor, care trebuie lansate din Romania. Intr-un calendar optimist, deblocarea acestor cheltuieli poate surveni cel mai devreme in luna mai a fiecarui an, (ceea ce) greveaza activitatea Institutelor Culturale din afara tarii".
Sapte tipuri de proiecte
Ieri, la o zi dupa lansarea acestui apel, ICR a organizat o conferinta de presa, in care a facut cunoscut modul in care programele initiate anul trecut vor fi dezvoltate in 2007. Astfel, conform lui Mircea Mihaies (foto), vicepresedinte al ICR, programul de traduceri a autorilor romani in strainatate va avea un buget de 900.000 RON si doua sesiuni de finantare (in prezent, cei mai solicitati scriitori autohtoni sunt Mircea Cartarescu, M. Blecher si N. Steinhardt), ICR intentionand sa fundeze, in tara, un Centru National al Cartii dupa model francez (maghiar etc.), care sa poata deveni, in timp
, un Institut National. De asemenea, Festivalul Filmului European, organizat pana acum de Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti si Uniunea Cineastilor din Romania, este din 2007 un program permanent al ICR.
Institutul Cultural Romanare anul acesta in plan sapte tipuri de proiecte culturale de promovare a culturii romanesti in strainatate: "Artisti romani in lume", "Belles Roumanies" (proiect gazduit de Kulturafabrik Luxemburg), "Porti spre cultura", "Traditia Romaniei", "Romania in culori", "Fotografia" si "Proiecte de export-import".
Târgul Internaţional de Arte Vizuale, la ediţia a şasea
De astăzi şi până duminică cei care doresc, pot să viziteze Târgul Internaţional de Arte Vizuale deschis la Romexpo. Evenimentul, denumit generic TIAV, cuprinde mai multe secţiuni: artă plastică, artă decorativă, arta spectacolului, producţie de televiziune şi de film, fotografie, caricatură şi multimedia.
Într-o atmosferă animată de muzica de jazz, vizitatorii pot vedea atât artă modernă, cât şi veche. De la obiectele din sticlă cu forme interesante marca Nemţoi, până la iile brodate cu fire multicolore prezentate de Muzeul Ţăranului şi la sticluţa de parfum a bunicii pe care o puteţi chiar achiziţiona.
Fotografia este prezentă într-o expoziţie a fotografului Dinu Lazăr cu tema Landscapes from Romania.
Într-o atmosferă animată de muzica de jazz, vizitatorii pot vedea atât artă modernă, cât şi veche. De la obiectele din sticlă cu forme interesante marca Nemţoi, până la iile brodate cu fire multicolore prezentate de Muzeul Ţăranului şi la sticluţa de parfum a bunicii pe care o puteţi chiar achiziţiona.
Fotografia este prezentă într-o expoziţie a fotografului Dinu Lazăr cu tema Landscapes from Romania.
Wally Olins ar accepta sa construiasca "brandul de tara" pentru Romania
Ce ar trebui sa faca guvernul roman pentru a incepe crearea brandului de tara? "Eu le sugerez sa vorbeasca cu mine", a declarat, miercuri, Wally Olins, unul dintre cei mai mari creatori in domeniul identitatii corporatiste si al brandingului.
Prezent la Bucuresti pentru a-si lansa volumul "Despre brand", recent tradus si in romana la editura comunicare.ro, Olins spune ca ar fi "incantat" sa lucreze pentru Romania. Suma pe care o cere ar fi in jur de un milion de euro pe an, dar sunt anumite conditii in care ar accepta sa o faca. El va face acest lucru daca ar sti foarte clar in fata cui trebuie sa raspunda, daca odata cu schimbarea puterii politice munca sa nu ar fi incheiata si daca s-ar intelege ca e nevoie de timp pentru atingerea acestui scop. "Nu poti sa incepi decat daca stii ce sa faci", spune cel care a creat de la zero marci ca Orange, Volkswagen, Guinness, Renault sau British Telecom si branduri de tara pentru Polonia si Spania.
"Nu pot sa va spun eu care sunt valorile Romaniei, dupa ce am fost aici de patru sau cinci ori". Pentru a creste turismul, valoarea investitiilor straine si dezvoltarea influentei, ar trebui sa fie stabilite in primul rand tarile care ar fi interesate de Romania.
"Brandul nu e numai despre imagine, ci si despre realitate: tara s-a schimbat, perceptia asupra ei trebuie sa se schimbe." Fie ca guvernul se va ocupa sau nu de acest lucru, el se va intampla de la sine, sustine Olins. Numai ca aceasta schimbare a perceptiei ar trebui facuta intr-un mod coerent. Daca nu va fi facuta astfel, "n-o sa castigati atat de mult cat puteti si, in loc sa fiti numarul cinci, o sa fiti numarul douazeci si cinci". Spania s-a descurcat si aceasta tara are probleme mai mari ca Romania, spune Olins. Acolo Tara Bascilor si Catalonia vor sa se separe si nici galitienii nu sunt foarte mandri ca sunt spanioli.
Romania are locuri bune pentru turism, investitiile straine vor veni oricum, dar, pentru a obtine un beneficiu, Romania ar trebui sa se preocupe de soarta ei. Integrarea in Uniunea Europeana nu este un obstacol. Fiecare tara din acest spatiu are "un sentiment national". Romania nu este deloc diferita prin asta. Ea difera prin faptul ca este un membru nou si ca modul in care tara se dezvolta este observat atent. "Daca creeaza o idee nationala care e compatibila cu aceea ca apartine in acelasi timp
si Uniunii Europene, poate foarte simplu sa-si dezvolte un brand", spune Olins. De altfel, Uniunea Europeana trece printr-o faza dificila, nu numai la capitolul imagine. "Uniunea nu stie ce e. Este in momentul asta un grup de tari si fiecareia dintre acestea ii este greu sa lucreze impreuna cu celelalte." Prin urmare si brandul UE este ineficient.
In toate tarile in care a fost implicat in procesul de constructie a imaginii "se vorbeste mult, dar nu se face mare lucru", spune Olins. "Daca spun cuiva ca merg la Bucuresti, 20% din oameni vor crede ca plec in Ungaria, 60% ma vor intreba ce caut acolo, iar restul vor spune: «O sa vezi palatul nebunului aluia?». Palatul Parlamentului exista si nu trebuie distrus. E parte din istoria Romaniei. Nu face parte din brandul national, dar trebuie sa fie folosit. "Puneti-va imaginatia la contributie si faceti ceva interesant din acest simbol. In timp, el ar putea sa placa chiar si romanilor", sustine Olins. Din punctul sau de vedere, sunt cel putin trei elemente pe care ar trebui insistat in promovarea Romaniei: cultura, gimnastica si masina Logan, care a devenit simbolul transformarii unei imagini invechite intr-o marca europeana.
Prezent la Bucuresti pentru a-si lansa volumul "Despre brand", recent tradus si in romana la editura comunicare.ro, Olins spune ca ar fi "incantat" sa lucreze pentru Romania. Suma pe care o cere ar fi in jur de un milion de euro pe an, dar sunt anumite conditii in care ar accepta sa o faca. El va face acest lucru daca ar sti foarte clar in fata cui trebuie sa raspunda, daca odata cu schimbarea puterii politice munca sa nu ar fi incheiata si daca s-ar intelege ca e nevoie de timp pentru atingerea acestui scop. "Nu poti sa incepi decat daca stii ce sa faci", spune cel care a creat de la zero marci ca Orange, Volkswagen, Guinness, Renault sau British Telecom si branduri de tara pentru Polonia si Spania.
"Nu pot sa va spun eu care sunt valorile Romaniei, dupa ce am fost aici de patru sau cinci ori". Pentru a creste turismul, valoarea investitiilor straine si dezvoltarea influentei, ar trebui sa fie stabilite in primul rand tarile care ar fi interesate de Romania.
"Brandul nu e numai despre imagine, ci si despre realitate: tara s-a schimbat, perceptia asupra ei trebuie sa se schimbe." Fie ca guvernul se va ocupa sau nu de acest lucru, el se va intampla de la sine, sustine Olins. Numai ca aceasta schimbare a perceptiei ar trebui facuta intr-un mod coerent. Daca nu va fi facuta astfel, "n-o sa castigati atat de mult cat puteti si, in loc sa fiti numarul cinci, o sa fiti numarul douazeci si cinci". Spania s-a descurcat si aceasta tara are probleme mai mari ca Romania, spune Olins. Acolo Tara Bascilor si Catalonia vor sa se separe si nici galitienii nu sunt foarte mandri ca sunt spanioli.
Romania are locuri bune pentru turism, investitiile straine vor veni oricum, dar, pentru a obtine un beneficiu, Romania ar trebui sa se preocupe de soarta ei. Integrarea in Uniunea Europeana nu este un obstacol. Fiecare tara din acest spatiu are "un sentiment national". Romania nu este deloc diferita prin asta. Ea difera prin faptul ca este un membru nou si ca modul in care tara se dezvolta este observat atent. "Daca creeaza o idee nationala care e compatibila cu aceea ca apartine in acelasi timp
si Uniunii Europene, poate foarte simplu sa-si dezvolte un brand", spune Olins. De altfel, Uniunea Europeana trece printr-o faza dificila, nu numai la capitolul imagine. "Uniunea nu stie ce e. Este in momentul asta un grup de tari si fiecareia dintre acestea ii este greu sa lucreze impreuna cu celelalte." Prin urmare si brandul UE este ineficient.
In toate tarile in care a fost implicat in procesul de constructie a imaginii "se vorbeste mult, dar nu se face mare lucru", spune Olins. "Daca spun cuiva ca merg la Bucuresti, 20% din oameni vor crede ca plec in Ungaria, 60% ma vor intreba ce caut acolo, iar restul vor spune: «O sa vezi palatul nebunului aluia?». Palatul Parlamentului exista si nu trebuie distrus. E parte din istoria Romaniei. Nu face parte din brandul national, dar trebuie sa fie folosit. "Puneti-va imaginatia la contributie si faceti ceva interesant din acest simbol. In timp, el ar putea sa placa chiar si romanilor", sustine Olins. Din punctul sau de vedere, sunt cel putin trei elemente pe care ar trebui insistat in promovarea Romaniei: cultura, gimnastica si masina Logan, care a devenit simbolul transformarii unei imagini invechite intr-o marca europeana.
Inspectoratele scolare se vor transforma în directii judetene
Ministrul Hardau are de gand sa schimbe inspectoratele scolare în directii judetene pentru învatamânt si pe inspectorii scolari în directori. Fara a preciza, insa, care sunt costurile pe care bugetul trebuie sa le suporte in acesta situatie.
În curând, ministrul educatiei, Mihail Hardau, va schimba inspectoratele scolare în directii judetene pentru învatamânt si pe inspectorii scolari în directori. În proiectul privind Legea învatamântului preuniversitar nu se specifica însa care sunt costurile pentru asemenea schimbari prin care amicii sai politici sau de taclale vor fi eternizati in functii de directori.
„Directiile judetene pentru învatamânt preuniversitar sunt institutii deconcentrate de specialitate în subordinea Ministerului Educatiei care asigura coordonarea unitatilor de învatamânt din judet sau municipiul Bucuresti, evaluarea procesului educativ si cea institutionala, dezvoltarea profesionala a resurselor umane din învatamântul preuniversitar“, se stipuleaza la articolul 91, alin 1, din amintitul proiect. Mai exact, aceasta schimbare vrea sa fie, în opinia ministrului Hardau, o „revolutie“, o noua etapa la „reforma“ deja demarata de acesta. Altfel spus, inspectorii de specialitate vor disparea, deoarece se preconizeaza ca acestia sa fie transformati in functionari publici. Cu alte cuvinte, toti amicii politici, de cartier sau de sprit ai ministrului vor fi însurubati, pe vecie, în functii, iar schimbarea acestora, indiferent de capacitatile manageriale dovedite, nu va mai fi posibila ca pâna acum, dupa alegerile parlamentare sau la schimbarile de ministri. Desi în textul
de lege se stipuleaza ca aceste institutii vor fi subordonate ministerului, situatia este cu totul alta, deoarece întreaga activitate va fi avizata de catre primari. Subordonarea fata de minister se va reduce numai la activitatea de aplicare a programelor scolare. Totodata, aceasta schimbare presupune, potrivit unui inspector scolar de la Capitala, o cheltuiala de câteva miliarde de lei: noi criterii de salarizare, alte organigrame de functionare, schimbarea stampilelor.
Scolarizarea elevilor, prin primarii
Dintre atributiile noilor directii, descrise în proiect, se precizeaza ca acestea „împreuna cu administratia publica locala va asigura scolarizarea elevilor si va monitoriza participarea la cursuri a acestora pe durata învatamântului obligatoriu“. Tot prin primarii, directiile judetene de învatamânt va propune Ministerului Educatiei reteaua de scoli, „în conformitate cu politica educationala teritoriala, si va înainta acestuia documentele strategice privind dezvoltarea economica si sociala la nivel regional. Practic, aceasta mutare institutionala este departe de a fi ceea ce Mihail Hardau declara la începutul mandatului sau de ministru: „Unitatile de învatamânt si inspectoratele scolare vor avea în curând autonomie manageriala“. Mai mult, ministrul doreste ca „directorul Directiei judetene pentru învatamânt preuniversitar si cel al Casei Corpului Didactic sa fie numit prin ordin de ministru, în urma promovarii concursului de evaluarea a competentelor profesionale si manageriale. De asemenea, la Consiliul judetean se va organiza un departament responsabil cu asigurarea si administrarea
resurselor materiale si financiare. Numai acest departament va putea înfiinta scoli sau licee.
Videanu «ne-a linistit»: Studiul pentru parcari va fi platit de straini
Primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, a dorit sa închida gura „clevetitorilor“ care l-au acuzat ca arunca banii contribuabililor afirmând ca „pentru studiile privind amplasarea si construirea celor 20 de parcari pe inelul central al orasului, ale caror costuri se ridica la 600.000 de euro, municipalitatea nu plateste nici un ban din propriul buzunar, aceasta suma fiind un grant obtinut de la o banca europeana“. Totodata, a reiterat ideea ca, odata construite parcarile subterane, cele de suprafata gestionate de firma Dalli vor disparea. În ceea ce priveste acuzele consilierilor PSD referitoare la necolectarea amenzilor acordate de catre ARBAC firmei Apa Nova, edilul-sef „s-a mirat“: „nu am fost informat despre ceea ce s-a întâmplat între ARBAC si Apa Nova. Ca primar nu am putut sa intervin, însa constatând ca activitatea acesteia nu se ridica la nivelul serviciilor contractate, am decis formarea unei comisii de ancheta din partea primariei“. Referitor la nedumerirea gospodarului sef al Capitalei, era mai simplu sa consulte conducerea ARBAC si afla motivul neachitarii amenzilor de catre Apa Nova. Potrivit directorului tehnic al ARBAC, Radu Dumitrescu, Apa Nova Bucuresti are de platit penalizari in valoare de 6,6 milioane euro. Pentru ca municipalitatea sa incaseze aceste penalitati trebuie ca primarul general sa deruleze procedurile de accesare a garantiei de executie. „Mai precis, primarul trebuie sa deschida un cont special de incasari, prevazut si in contractul de concesiune, incasari care au ca destinatie compensari ale utilizatorului prejudiciat, subventii pentru investitiile concesionarului in vederea reducerii tarifelor si pentru stabilirea rezervelor pentru situatia incetarii contractului“, ne-a declarat Radu Dumitrescu.
Privitor la zvonul despre cererea de retrocedare a Pietei Alba Iulia din sectorul 3, primarul a precizat ca „nu are informatii suficiente“, iar despre exproprierile de la Basarab a mai precizat ca sunt patru familii care refuza în continuare oferta Primariei si ca „municipalitatea nu va plati mai mult decât a propus“.
În curând, ministrul educatiei, Mihail Hardau, va schimba inspectoratele scolare în directii judetene pentru învatamânt si pe inspectorii scolari în directori. În proiectul privind Legea învatamântului preuniversitar nu se specifica însa care sunt costurile pentru asemenea schimbari prin care amicii sai politici sau de taclale vor fi eternizati in functii de directori.
„Directiile judetene pentru învatamânt preuniversitar sunt institutii deconcentrate de specialitate în subordinea Ministerului Educatiei care asigura coordonarea unitatilor de învatamânt din judet sau municipiul Bucuresti, evaluarea procesului educativ si cea institutionala, dezvoltarea profesionala a resurselor umane din învatamântul preuniversitar“, se stipuleaza la articolul 91, alin 1, din amintitul proiect. Mai exact, aceasta schimbare vrea sa fie, în opinia ministrului Hardau, o „revolutie“, o noua etapa la „reforma“ deja demarata de acesta. Altfel spus, inspectorii de specialitate vor disparea, deoarece se preconizeaza ca acestia sa fie transformati in functionari publici. Cu alte cuvinte, toti amicii politici, de cartier sau de sprit ai ministrului vor fi însurubati, pe vecie, în functii, iar schimbarea acestora, indiferent de capacitatile manageriale dovedite, nu va mai fi posibila ca pâna acum, dupa alegerile parlamentare sau la schimbarile de ministri. Desi în textul
de lege se stipuleaza ca aceste institutii vor fi subordonate ministerului, situatia este cu totul alta, deoarece întreaga activitate va fi avizata de catre primari. Subordonarea fata de minister se va reduce numai la activitatea de aplicare a programelor scolare. Totodata, aceasta schimbare presupune, potrivit unui inspector scolar de la Capitala, o cheltuiala de câteva miliarde de lei: noi criterii de salarizare, alte organigrame de functionare, schimbarea stampilelor.
Scolarizarea elevilor, prin primarii
Dintre atributiile noilor directii, descrise în proiect, se precizeaza ca acestea „împreuna cu administratia publica locala va asigura scolarizarea elevilor si va monitoriza participarea la cursuri a acestora pe durata învatamântului obligatoriu“. Tot prin primarii, directiile judetene de învatamânt va propune Ministerului Educatiei reteaua de scoli, „în conformitate cu politica educationala teritoriala, si va înainta acestuia documentele strategice privind dezvoltarea economica si sociala la nivel regional. Practic, aceasta mutare institutionala este departe de a fi ceea ce Mihail Hardau declara la începutul mandatului sau de ministru: „Unitatile de învatamânt si inspectoratele scolare vor avea în curând autonomie manageriala“. Mai mult, ministrul doreste ca „directorul Directiei judetene pentru învatamânt preuniversitar si cel al Casei Corpului Didactic sa fie numit prin ordin de ministru, în urma promovarii concursului de evaluarea a competentelor profesionale si manageriale. De asemenea, la Consiliul judetean se va organiza un departament responsabil cu asigurarea si administrarea
resurselor materiale si financiare. Numai acest departament va putea înfiinta scoli sau licee.
Videanu «ne-a linistit»: Studiul pentru parcari va fi platit de straini
Primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, a dorit sa închida gura „clevetitorilor“ care l-au acuzat ca arunca banii contribuabililor afirmând ca „pentru studiile privind amplasarea si construirea celor 20 de parcari pe inelul central al orasului, ale caror costuri se ridica la 600.000 de euro, municipalitatea nu plateste nici un ban din propriul buzunar, aceasta suma fiind un grant obtinut de la o banca europeana“. Totodata, a reiterat ideea ca, odata construite parcarile subterane, cele de suprafata gestionate de firma Dalli vor disparea. În ceea ce priveste acuzele consilierilor PSD referitoare la necolectarea amenzilor acordate de catre ARBAC firmei Apa Nova, edilul-sef „s-a mirat“: „nu am fost informat despre ceea ce s-a întâmplat între ARBAC si Apa Nova. Ca primar nu am putut sa intervin, însa constatând ca activitatea acesteia nu se ridica la nivelul serviciilor contractate, am decis formarea unei comisii de ancheta din partea primariei“. Referitor la nedumerirea gospodarului sef al Capitalei, era mai simplu sa consulte conducerea ARBAC si afla motivul neachitarii amenzilor de catre Apa Nova. Potrivit directorului tehnic al ARBAC, Radu Dumitrescu, Apa Nova Bucuresti are de platit penalizari in valoare de 6,6 milioane euro. Pentru ca municipalitatea sa incaseze aceste penalitati trebuie ca primarul general sa deruleze procedurile de accesare a garantiei de executie. „Mai precis, primarul trebuie sa deschida un cont special de incasari, prevazut si in contractul de concesiune, incasari care au ca destinatie compensari ale utilizatorului prejudiciat, subventii pentru investitiile concesionarului in vederea reducerii tarifelor si pentru stabilirea rezervelor pentru situatia incetarii contractului“, ne-a declarat Radu Dumitrescu.
Privitor la zvonul despre cererea de retrocedare a Pietei Alba Iulia din sectorul 3, primarul a precizat ca „nu are informatii suficiente“, iar despre exproprierile de la Basarab a mai precizat ca sunt patru familii care refuza în continuare oferta Primariei si ca „municipalitatea nu va plati mai mult decât a propus“.
ANL va da in folosinta 3.000 de locuinte pentru tineri
Agentia Nationala pentru Locuinte (ANL) va da in folosinta, in acest an, aproximativ 3.000 de apartamente destinate tinerilor de pana in 35 de ani, ne-a declarat, ieri, directorul ANL, Gheorghe Popescu. Potrivit acestuia, in prezent, sunt in lucru 11.000 de unitati locative, la nivelul intregii tari.
„In Bucuresti vor fi date spre inchiriere tinerilor, in acest an, 499 de apartamente in Cartierul Constantin Brancusi din sectorul 6, circa 249 in Maior Bacila, sectorul 2, si 96 in Tonita, sectorul 4“, a spus Gheorghe Popescu.
In ceea ce priveste locuintele construite prin credit ipotecar, program prin care statul acorda tinerilor o subventie de 20% din cost, directorul ANL a precizat ca in tara vor incepe lucrarile pentru circa 2.000 de unitati locative, din care 540 apartamente si 134 de case, in Bucuresti. „Numai pentru Brancusi avem 1.780 de cereri pentru 360 de apartamente, care se afla, in prezent, in proces de contractare“, a adaugat Gheorghe Popescu.
Directorul ANL a adaugat ca subventia de 20% se acorda pentru toti tinerii casatoriti cu varsta pana in 35 de ani, care construiesc prin credit ipotecar, nu doar pentru cei care construiesc prin ANL. Referitor la pretul apartamentelor, un metru patrat se vinde cu 350-500 euro, inclusiv TVA.
In Henri Coanda se lucreaza la 600 de apartamente
Si in cartierul Henri Coanda din Bucuresti se lucreaza la 600 de locuinte, din cele 1.100 care vor fi predate in vara anului viitor, a mai spus directorul ANL. “Cred ca Romania este singura tara care construieste locuinte pentru tineri pe banii statului. Dorim sa dezvoltam zona imobiliara pe partea privata si suntem deschisi sa colaboram si cu investitori privati pe acest segment“, a subliniat
Popescu. El a adaugat ca a colaborat bine cu reprezentantii sectoarelor 2 si 6 din Capitala, care au venit cu proiecte. In cazul celorlalte sectoare, lipsa de teren pentru constructia de locuinte se pare ca este singura problema.
„In Bucuresti vor fi date spre inchiriere tinerilor, in acest an, 499 de apartamente in Cartierul Constantin Brancusi din sectorul 6, circa 249 in Maior Bacila, sectorul 2, si 96 in Tonita, sectorul 4“, a spus Gheorghe Popescu.
In ceea ce priveste locuintele construite prin credit ipotecar, program prin care statul acorda tinerilor o subventie de 20% din cost, directorul ANL a precizat ca in tara vor incepe lucrarile pentru circa 2.000 de unitati locative, din care 540 apartamente si 134 de case, in Bucuresti. „Numai pentru Brancusi avem 1.780 de cereri pentru 360 de apartamente, care se afla, in prezent, in proces de contractare“, a adaugat Gheorghe Popescu.
Directorul ANL a adaugat ca subventia de 20% se acorda pentru toti tinerii casatoriti cu varsta pana in 35 de ani, care construiesc prin credit ipotecar, nu doar pentru cei care construiesc prin ANL. Referitor la pretul apartamentelor, un metru patrat se vinde cu 350-500 euro, inclusiv TVA.
In Henri Coanda se lucreaza la 600 de apartamente
Si in cartierul Henri Coanda din Bucuresti se lucreaza la 600 de locuinte, din cele 1.100 care vor fi predate in vara anului viitor, a mai spus directorul ANL. “Cred ca Romania este singura tara care construieste locuinte pentru tineri pe banii statului. Dorim sa dezvoltam zona imobiliara pe partea privata si suntem deschisi sa colaboram si cu investitori privati pe acest segment“, a subliniat
Popescu. El a adaugat ca a colaborat bine cu reprezentantii sectoarelor 2 si 6 din Capitala, care au venit cu proiecte. In cazul celorlalte sectoare, lipsa de teren pentru constructia de locuinte se pare ca este singura problema.
Tuica in batatura se mai face doar cu zeci de drumuri la Fisc, autorizatii si declaratii lunare
Zeci de drumuri la Fisc, dosare peste dosare pe la institutiile abilitate si taxe de milioane, aceasta ii asteapta pe taranii care vor sa mai bea tuica produsa in propria gospodarie. Noul Cod Fiscal si normele de aplicare a acestuia fac o distinctie clara intre taranii care produc tuica pentru consumul propriu, pe care ii numeste "gospodarii individuale", si cei care au de gand sa-i vanda si vecinului cate un paharel, care trebuie sa devina "antrepozitari fiscali
". Chiar daca se numesc in alt fel, ambele categorii de producatori trebuie sa bata drumul la Fisc de la inregistrare pana la depunerea unor declaratii lunare, obligatorii, fie ca produc sau nu tuica in luna respectiva.
Pentru antrepozitarii fiscali regulile sunt aceleasi, de la cea mai mare fabrica pana la cel care scoate cateva sute de litri de tuica din prunele din livada.
In primul rand, taranii trebuie sa mearga la Fisc unde trebuie sa se inscrie, in baza unei cereri tip, intr-una din cele doua categorii. "Nu conteaza cantitatea produsa, ci scopul pentru care se face tuica, respectiv vanzare sau consum propriu. Scopul face diferenta", spun reprezentantii de la Finante. O data cu inregistrarea, producatorii de tuica si rachiuri care se declara "gospodarii individuale" trebuie sa declare si cantitatea estimativa pe care intentioneaza sa o produca pe parcursul unui an. In plus
, trebuie declarat tipul de instalatie detinuta si capacitatea acesteia. Si drumurile nu se opresc aici, cazanele de tuica trebuie contorizate, iar pentru asta intra in schema Biroul Roman de Metrologie Legala. Unde, in baza unui dosar plin de detalii tehnice despre cazanul de tuica si achitand taxe de cateva milioane bune, se obtine Certificatul de aprobare de model pentru contor. Apoi trebuie cumparat contorul - alte milioane - de la una dintre firmele autorizate de Biroul in cauza. Pasul urmator este sigilarea contorului, operatiune care intra in atributiile Finantelor. Urmatoarea cerere scrisa apare cand se doreste desigilarea contorului in scopul utilizarii cazanului pentru productie. Angajatii de la Fisc urmaresc productia de tuica sau rachiu, acestia avand misiunea de a desigila cazanul cat timp
se face tuica si apoi a-l sigila la loc pana la urmatoarea productie. "Atunci cand gospodaria individuala intentioneaza sa produca tuica si rachiuri din recolta proprie, aceasta va solicita in scris administratiei financiare publice, in raza careia isi are domiciliul, desigilarea instalatiei, mentionand totodata cantitatea si tipul de materie prima ce urmeaza a se prelucra, perioada in care instalatia va functiona si cantitatea de produs
estimata a se obtine", se arata in normele de aplicare a Codului Fiscal. Calcularea accizei datorate statului, declararea si plata acesteia sunt urmatoarele etape pe lista procesului de productie a rachiului european. Pentru primii 50 litri produsi anual, taranii primesc o reducere de 50% din cota de acciza aplicata, respectiv 375 euro/hl de alcool pur, iar ceea ce depaseste aceasta cantitate se taxeaza integral. Suma trebuie achitata pana pe data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-au facut calculele. Ultimul pas este cel al declaratiei lunare care trebuie depuse la Finante, indiferent daca s-a produs sau nu tuica in luna respectiva.
Lucrurile se complica si mai mult cand producatorul de tuica vrea sa mai si vanda prin sat. In aceasta situatie, antrepozitarul fiscal este urmarit de un reprezentant al Fiscului si beneficiaza de acelasi regim cu oricare mare producator de alcool din piata. Pe langa cererea de autorizare ce necesita sediul, instalatii omologate, contoare, sigilii, bani cheltuiti, dosare si drumuri la Fisc, tuicarul devenit peste noapte antrepozitar are obligatii cu duiumul. Printre acestea: sa prezinte produsele
accizabile pentru a fi inspectate de autoritatile fiscale competente - la cererea acestora - sau sa asigure gratuit un birou pentru angajatul de la Finante. Pe langa o contabilitate stricta, plata la zi a darilor la stat si declaratii lunare la Finante, producatorul de tuica trebuie sa aiba depozite europene si preturi la vedere. Ce se intampla daca nu respecta legea si vinde tuica fara a avea calitatea de antrepozitar fiscal? "Legislatia in vigoare este destul de clara si pedepseste orice abatere, putandu-se ajunge pana la evaziune fiscala", spune Dorin Tiganas, purtatorul de cuvant al ANAF. De partea de control se vor ocupa comisarii Garzii Financiare care vor verifica, pe de o parte, daca taranii si-au declarat cazanele, iar, pe de alta parte, daca ceea ce au declarat corespunde realitatii din teritoriu.
Ce trebuie facut daca produci tuica doar pentru autoconsum
★ un drum la Fisc pentru inscrierea in baza de date prin completarea unei cereri tip;
★ declararea cantitatii estimative pe care intentioneaza sa o produca in anul respectiv;
★ declararea tipului de instalatie detinuta si capacitatea acesteia;
★ obtinerea certificatului de aprobare de model pentru control de la Biroul Roman de Metrologie, in baza unui dosar si a unor taxe consistente;
★ cumpararea contorului de la una dintre firmele autorizate;
★ sigilarea contorului de catre reprezentantii Fiscului;
★ cerere scrisa pentru fiecare intentie de desigilare a contorului;
★ chemarea reprezentantului Fiscului pentru a sigila contorul dupa fiecare utilizare a cazanului;
★ la fiecare desigilare a contorului se va mentiona in scris cantitatea si tipul de materie prima ce urmeaza a se prelucra, perioada in care instalatia va functiona si cantitatea de produs estimata a se obtine;
★ calcularea accizei datorate statului, declararea si plata acesteia;
★ depunerea lunara a unei declaratii la Fisc, indiferent daca s-a produs sau nu tuica in luna respectiva.
". Chiar daca se numesc in alt fel, ambele categorii de producatori trebuie sa bata drumul la Fisc de la inregistrare pana la depunerea unor declaratii lunare, obligatorii, fie ca produc sau nu tuica in luna respectiva.
Pentru antrepozitarii fiscali regulile sunt aceleasi, de la cea mai mare fabrica pana la cel care scoate cateva sute de litri de tuica din prunele din livada.
In primul rand, taranii trebuie sa mearga la Fisc unde trebuie sa se inscrie, in baza unei cereri tip, intr-una din cele doua categorii. "Nu conteaza cantitatea produsa, ci scopul pentru care se face tuica, respectiv vanzare sau consum propriu. Scopul face diferenta", spun reprezentantii de la Finante. O data cu inregistrarea, producatorii de tuica si rachiuri care se declara "gospodarii individuale" trebuie sa declare si cantitatea estimativa pe care intentioneaza sa o produca pe parcursul unui an. In plus
, trebuie declarat tipul de instalatie detinuta si capacitatea acesteia. Si drumurile nu se opresc aici, cazanele de tuica trebuie contorizate, iar pentru asta intra in schema Biroul Roman de Metrologie Legala. Unde, in baza unui dosar plin de detalii tehnice despre cazanul de tuica si achitand taxe de cateva milioane bune, se obtine Certificatul de aprobare de model pentru contor. Apoi trebuie cumparat contorul - alte milioane - de la una dintre firmele autorizate de Biroul in cauza. Pasul urmator este sigilarea contorului, operatiune care intra in atributiile Finantelor. Urmatoarea cerere scrisa apare cand se doreste desigilarea contorului in scopul utilizarii cazanului pentru productie. Angajatii de la Fisc urmaresc productia de tuica sau rachiu, acestia avand misiunea de a desigila cazanul cat timp
se face tuica si apoi a-l sigila la loc pana la urmatoarea productie. "Atunci cand gospodaria individuala intentioneaza sa produca tuica si rachiuri din recolta proprie, aceasta va solicita in scris administratiei financiare publice, in raza careia isi are domiciliul, desigilarea instalatiei, mentionand totodata cantitatea si tipul de materie prima ce urmeaza a se prelucra, perioada in care instalatia va functiona si cantitatea de produs
estimata a se obtine", se arata in normele de aplicare a Codului Fiscal. Calcularea accizei datorate statului, declararea si plata acesteia sunt urmatoarele etape pe lista procesului de productie a rachiului european. Pentru primii 50 litri produsi anual, taranii primesc o reducere de 50% din cota de acciza aplicata, respectiv 375 euro/hl de alcool pur, iar ceea ce depaseste aceasta cantitate se taxeaza integral. Suma trebuie achitata pana pe data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-au facut calculele. Ultimul pas este cel al declaratiei lunare care trebuie depuse la Finante, indiferent daca s-a produs sau nu tuica in luna respectiva.
Lucrurile se complica si mai mult cand producatorul de tuica vrea sa mai si vanda prin sat. In aceasta situatie, antrepozitarul fiscal este urmarit de un reprezentant al Fiscului si beneficiaza de acelasi regim cu oricare mare producator de alcool din piata. Pe langa cererea de autorizare ce necesita sediul, instalatii omologate, contoare, sigilii, bani cheltuiti, dosare si drumuri la Fisc, tuicarul devenit peste noapte antrepozitar are obligatii cu duiumul. Printre acestea: sa prezinte produsele
accizabile pentru a fi inspectate de autoritatile fiscale competente - la cererea acestora - sau sa asigure gratuit un birou pentru angajatul de la Finante. Pe langa o contabilitate stricta, plata la zi a darilor la stat si declaratii lunare la Finante, producatorul de tuica trebuie sa aiba depozite europene si preturi la vedere. Ce se intampla daca nu respecta legea si vinde tuica fara a avea calitatea de antrepozitar fiscal? "Legislatia in vigoare este destul de clara si pedepseste orice abatere, putandu-se ajunge pana la evaziune fiscala", spune Dorin Tiganas, purtatorul de cuvant al ANAF. De partea de control se vor ocupa comisarii Garzii Financiare care vor verifica, pe de o parte, daca taranii si-au declarat cazanele, iar, pe de alta parte, daca ceea ce au declarat corespunde realitatii din teritoriu.
Ce trebuie facut daca produci tuica doar pentru autoconsum
★ un drum la Fisc pentru inscrierea in baza de date prin completarea unei cereri tip;
★ declararea cantitatii estimative pe care intentioneaza sa o produca in anul respectiv;
★ declararea tipului de instalatie detinuta si capacitatea acesteia;
★ obtinerea certificatului de aprobare de model pentru control de la Biroul Roman de Metrologie, in baza unui dosar si a unor taxe consistente;
★ cumpararea contorului de la una dintre firmele autorizate;
★ sigilarea contorului de catre reprezentantii Fiscului;
★ cerere scrisa pentru fiecare intentie de desigilare a contorului;
★ chemarea reprezentantului Fiscului pentru a sigila contorul dupa fiecare utilizare a cazanului;
★ la fiecare desigilare a contorului se va mentiona in scris cantitatea si tipul de materie prima ce urmeaza a se prelucra, perioada in care instalatia va functiona si cantitatea de produs estimata a se obtine;
★ calcularea accizei datorate statului, declararea si plata acesteia;
★ depunerea lunara a unei declaratii la Fisc, indiferent daca s-a produs sau nu tuica in luna respectiva.
Caz de malpraxis musamalizat de procurori
Cazurile de malpraxis continua sa fie intalnite in spitalele din Romania. Pana in momentul de fata, majoritatea situatiilor de acest gen au fost musamalizate. Asa cum ZIUA arata intr-un articol publicat la sfarsitul anului trecut, nici un pacient nu a fost despagubit. Mai grave sunt insa cazurile de malpraxis soldate cu moartea pacientului, in urma carora cadrele medicale vinovate nu sunt pedepsite in nici un fel. Prezentam in continuare tocmai o asemenea situatie cutremuratoare.
O tanara in varsta de 14 ani a murit in anul 1994 din cauza unei erori medicale. Desi au trecut aproape 13 ani de atunci, medicul vinovat pentru decesul Ceciliei Nicolescu nu a fost pedepsit nici pana in ziua de azi. Fetita a fost dusa la Spitalul Cantacuzino de tatal ei, in seara zilei de 28 martie 1994, intrucat suferea de o hemoragie a unui ciclu menstrual prelungit. Cecilia a fost supusa unei interventii chirurgicale, mai exact un chiuretaj, realizata de doctorul Stefania Ciuca, in urma caruia a decedat. "Au macelarit-o ca pe un caine, fara anestezie, fara transfuzie, fara oxigen, fara EKG, fara medic
anestezist, pacineta facand un stop cardiac cu soc traumatic, intrand in coma in zece minute si nu s-a mai trezit deloc pana a murit. Intre orele 19-20, i-au mai facut al doilea chiuretaj, un simulacru, in prezenta anestezistului dr. Dan Gavrus, pe care dr. Stefania Ciuca l-a indus in eroare, spunandu-i ca este primul chiuretaj", sustin rudele tinerei decedate. Raportul Institutului National de Medicina Legala, semnat de zece medici specialisti, a stabilit fara doar si poate vinovatia si culpa medicala a dr. Ciuca: "In ceea ce priveste conduita adoptata de dr. Stefania Ciuca, efectuarea unui chiuretaj la o virgina cu stare generala alterata si anemie, ca urmare a sangerarii abundente din ultimele ore, fara anestezie si reechilibrarea volemica si hematologica prealabila este o greseala medicala. Din foaia de observatie, rezulta ca s-au efectuat doua chiuretaje, cel de-al doilea fiind un factor extrem de agravant, favorizand evolutia nefasta (...). Moartea numitei Cecilia Nicolescu s-a datorat anemiei acute posthemoragice, ca urmare a unei metroragii juvenile prelungite, necorespunzator tratata".
Rechizitoriu contrafacut
Desi au trecut aproape 13 ani de la moartea Ceciliei, pana in momentul de fata nimeni nu a fost tras la raspundere pentru ceea ce s-a intamplat. In tot acest timp
, rudele Ceciliei Nicolescu au asteptat in zadar pedepsirea Stefaniei Ciuca, fost medic de obstetrica ginecologie la Spitalul Cantacuzino din Bucuresti. Pentru raspunderea penala fata de infractiunea de ucidere din culpa a intervenit, de cativa ani, prescriptia, gratie unor procurori din Parchetul General care au tinut cu anii dosarul penal in birourile lor, jucandu-se cu solutii gen scoaterea de sub urmarirea penala.
Familia Ceciliei i-a acuzat pe anchetatori ca au contrafacut un rechizitoriu prin care au trimis in judecata medici nevinovati, in locul doctorului Stefania Ciuca. Respectivii inculpati si-au obtinut insa in instanta achitarea. Adevaratul vinovat a scapat nepedepsit. Cei cinci procurori care au instrumentat dosarul penal 664/1998 sunt acuzati de rudele fetitei de partinire si complicitate cu dr. Stefania Ciuca, pentru tergiversarea intentionata a cazului precum si de fals in declaratii. De asemenea, acestea l-au mai acuzat pe procurorul Nelu Ogarca si pe colegul sau, Aurel Bulcu, de sustragerea unor acte doveditoare, care o incriminau pe dr. Ciuca.
Practic, in viziunea familiei tinerei decedate din cauza unor greseli medicale, procurorii care au anchetat moartea Ceciliei sunt vinovati de musamalizarea crimei comise de fostul medic de obstetrica ginecologie la Spitalul Cantacuzino din Bucuresti, Stefania Ciuca.
Stres judiciar, atac cerebral
Familia Ceciliei Nicolescu a trecut printr-un adevarat calvar judiciar care a provocat in cele din urma o noua tragedie. Dupa zece ani in care a incercat din rasputeri sa obtina pedepsirea fostului medic Stefania Ciuca, tatal Ceciliei a murit in urma unui atac cerebral. Chiar in timp ce se indrepta spre Judecatoria Sectorului 2 unde cerea insistent audierea celei vinovate de moartea fiicei sale. Traian Nicolescu s-a prabusit pe trotuarul de langa Biserica Stavropoleos, cu o geanta cu acte in maini. A doua sa fiica, Gratiela Nicolescu, asteapta si astazi sa fie citata in instante, ca sa se prezinte la un proces pentru care tatal sau s-a batut, pe viata
si pe moarte, cu anumiti procurori deveniti "avocati" ai medicului vinovat de ucidere din culpa.
ZIUA a incercat sa stea de vorba si cu dr. Stefania Ciuca. Aceasta nu a putut insa fi contactata. Singurul lucru care se stie in momentul de fata despre Ciuca este ca s-a pensionat, in urma cu mai multi ani, bine mersi. Ca un medic chirurg cu constiinta nepatata si cu un cazier ramas curat datorita anumitor procurori din cadrul Parchetului General.
O tanara in varsta de 14 ani a murit in anul 1994 din cauza unei erori medicale. Desi au trecut aproape 13 ani de atunci, medicul vinovat pentru decesul Ceciliei Nicolescu nu a fost pedepsit nici pana in ziua de azi. Fetita a fost dusa la Spitalul Cantacuzino de tatal ei, in seara zilei de 28 martie 1994, intrucat suferea de o hemoragie a unui ciclu menstrual prelungit. Cecilia a fost supusa unei interventii chirurgicale, mai exact un chiuretaj, realizata de doctorul Stefania Ciuca, in urma caruia a decedat. "Au macelarit-o ca pe un caine, fara anestezie, fara transfuzie, fara oxigen, fara EKG, fara medic
anestezist, pacineta facand un stop cardiac cu soc traumatic, intrand in coma in zece minute si nu s-a mai trezit deloc pana a murit. Intre orele 19-20, i-au mai facut al doilea chiuretaj, un simulacru, in prezenta anestezistului dr. Dan Gavrus, pe care dr. Stefania Ciuca l-a indus in eroare, spunandu-i ca este primul chiuretaj", sustin rudele tinerei decedate. Raportul Institutului National de Medicina Legala, semnat de zece medici specialisti, a stabilit fara doar si poate vinovatia si culpa medicala a dr. Ciuca: "In ceea ce priveste conduita adoptata de dr. Stefania Ciuca, efectuarea unui chiuretaj la o virgina cu stare generala alterata si anemie, ca urmare a sangerarii abundente din ultimele ore, fara anestezie si reechilibrarea volemica si hematologica prealabila este o greseala medicala. Din foaia de observatie, rezulta ca s-au efectuat doua chiuretaje, cel de-al doilea fiind un factor extrem de agravant, favorizand evolutia nefasta (...). Moartea numitei Cecilia Nicolescu s-a datorat anemiei acute posthemoragice, ca urmare a unei metroragii juvenile prelungite, necorespunzator tratata".
Rechizitoriu contrafacut
Desi au trecut aproape 13 ani de la moartea Ceciliei, pana in momentul de fata nimeni nu a fost tras la raspundere pentru ceea ce s-a intamplat. In tot acest timp
, rudele Ceciliei Nicolescu au asteptat in zadar pedepsirea Stefaniei Ciuca, fost medic de obstetrica ginecologie la Spitalul Cantacuzino din Bucuresti. Pentru raspunderea penala fata de infractiunea de ucidere din culpa a intervenit, de cativa ani, prescriptia, gratie unor procurori din Parchetul General care au tinut cu anii dosarul penal in birourile lor, jucandu-se cu solutii gen scoaterea de sub urmarirea penala.
Familia Ceciliei i-a acuzat pe anchetatori ca au contrafacut un rechizitoriu prin care au trimis in judecata medici nevinovati, in locul doctorului Stefania Ciuca. Respectivii inculpati si-au obtinut insa in instanta achitarea. Adevaratul vinovat a scapat nepedepsit. Cei cinci procurori care au instrumentat dosarul penal 664/1998 sunt acuzati de rudele fetitei de partinire si complicitate cu dr. Stefania Ciuca, pentru tergiversarea intentionata a cazului precum si de fals in declaratii. De asemenea, acestea l-au mai acuzat pe procurorul Nelu Ogarca si pe colegul sau, Aurel Bulcu, de sustragerea unor acte doveditoare, care o incriminau pe dr. Ciuca.
Practic, in viziunea familiei tinerei decedate din cauza unor greseli medicale, procurorii care au anchetat moartea Ceciliei sunt vinovati de musamalizarea crimei comise de fostul medic de obstetrica ginecologie la Spitalul Cantacuzino din Bucuresti, Stefania Ciuca.
Stres judiciar, atac cerebral
Familia Ceciliei Nicolescu a trecut printr-un adevarat calvar judiciar care a provocat in cele din urma o noua tragedie. Dupa zece ani in care a incercat din rasputeri sa obtina pedepsirea fostului medic Stefania Ciuca, tatal Ceciliei a murit in urma unui atac cerebral. Chiar in timp ce se indrepta spre Judecatoria Sectorului 2 unde cerea insistent audierea celei vinovate de moartea fiicei sale. Traian Nicolescu s-a prabusit pe trotuarul de langa Biserica Stavropoleos, cu o geanta cu acte in maini. A doua sa fiica, Gratiela Nicolescu, asteapta si astazi sa fie citata in instante, ca sa se prezinte la un proces pentru care tatal sau s-a batut, pe viata
si pe moarte, cu anumiti procurori deveniti "avocati" ai medicului vinovat de ucidere din culpa.
ZIUA a incercat sa stea de vorba si cu dr. Stefania Ciuca. Aceasta nu a putut insa fi contactata. Singurul lucru care se stie in momentul de fata despre Ciuca este ca s-a pensionat, in urma cu mai multi ani, bine mersi. Ca un medic chirurg cu constiinta nepatata si cu un cazier ramas curat datorita anumitor procurori din cadrul Parchetului General.
Blocurile „epocii de aur“ ies din garantie
Multe dintre blocurile construite in „epoca de aur“ isi vor termina intr-un viitor nu foarte indepartat durata normata de viata
. Expertiza si executarea lucrarilor de consolidare devin necesare.
Din momentul in care isi vor termina durata normata de viata, cel putin teoretic, aceste cladiri sint expuse unor riscuri, dintre care cel mai demn de luat in seama este cel al unui seism puternic. Multe vor trebui con-solidate. Au inceput sa se construiasca blocuri in anii ’50, dar in anii ’60 au aparut marile cartiere. In anii ‘60 au inceput lucrarile in Drumul Taberei, Titan, Berceni. Anii 1970 si 1980 reprezinta etapa in care s-au realizat cu prioritate arterele importante ale Capitalei, printre care Stefan cel Mare, Mihai Bravu, Calea Mosilor, Colentina, Pantelimon, Oltenitei, Armata Poporului. Paralel s-au construit noi cvartale de blocuri in cele trei mari cartiere.
50 de ani
Multe dintre ele vor expira in citiva ani. „Legislatia dupa care au fost construite aceste blocuri prevede o durata de viata de 50 de ani. Este vorba despre durata de viata din punct de vedere structural, pentru ca din punctul de vedere al functionalitatii lumea deja vrea altceva: alta suprafata, alta compartimentare, alt confort“, spune arhitectul Liviu Popescu, specialist din echipa portalului www.constructii.ro. Si arhitectul Constantin Jugurica, consilier in cadrul Proiect Bucuresti SA, firma care a proiectat marile cartiere, spune ca aceasta este durata de viata, dar asta nu inseamna ca blocurile vor pica la primul cutremur. Oricum, dupa ce trece aceasta perioada este indicat ca proprietarii sa solicite o expertiza pentru a vedea starea structurii si daca este nevoie de consolidare.
Operatiune scumpa
Conform oficialilor Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, aceasta operatiune presupune, in principal: consolidarea sistemului
structural al cladirii existente sau a unor elemente structurale ale acesteia; introducerea unor elemente structurale suplimentare si/sau repararea elementelor nestructurale ale cladirii existente; imbunatatirea terenului de fundare, termoizolarea si/sau hidroizolarea cladirii si/sau a instalatiilor aferente in zona de interventie; desfacerea si refacerea finisajelor in zona de interventie; desfacerea si refacerea instalatiilor si/sau a echipamentelor in zona de interventie si, dupa caz, inlocuirea acestora sau a unor elemente componente. Costurile depind de situatie, dar sint destul de mari. „Durata acestei operatiuni depinde de la caz la caz, este de 60-75% din durata necesara pentru construirea imobilului. In ceea ce priveste pretul, consider ca acesta reprezinta peste 50% din pretul de construire“, spune Ciprian Ana, administratorul firmei Policons Grup.
„Trebuie sa se inaspreasca legislatia, astfel incit sa nu mai existe probleme la accesul in apartamente pentru executarea lucrarilor. De asemenea, primariile si ministerul ar trebui sa faca ceva pentru atragerea constructorilor“, afirma Mihai Mereuta, presedintele Ligii Asociatiilor de Proprietari „Habitat“.
. Expertiza si executarea lucrarilor de consolidare devin necesare.
Din momentul in care isi vor termina durata normata de viata, cel putin teoretic, aceste cladiri sint expuse unor riscuri, dintre care cel mai demn de luat in seama este cel al unui seism puternic. Multe vor trebui con-solidate. Au inceput sa se construiasca blocuri in anii ’50, dar in anii ’60 au aparut marile cartiere. In anii ‘60 au inceput lucrarile in Drumul Taberei, Titan, Berceni. Anii 1970 si 1980 reprezinta etapa in care s-au realizat cu prioritate arterele importante ale Capitalei, printre care Stefan cel Mare, Mihai Bravu, Calea Mosilor, Colentina, Pantelimon, Oltenitei, Armata Poporului. Paralel s-au construit noi cvartale de blocuri in cele trei mari cartiere.
50 de ani
Multe dintre ele vor expira in citiva ani. „Legislatia dupa care au fost construite aceste blocuri prevede o durata de viata de 50 de ani. Este vorba despre durata de viata din punct de vedere structural, pentru ca din punctul de vedere al functionalitatii lumea deja vrea altceva: alta suprafata, alta compartimentare, alt confort“, spune arhitectul Liviu Popescu, specialist din echipa portalului www.constructii.ro. Si arhitectul Constantin Jugurica, consilier in cadrul Proiect Bucuresti SA, firma care a proiectat marile cartiere, spune ca aceasta este durata de viata, dar asta nu inseamna ca blocurile vor pica la primul cutremur. Oricum, dupa ce trece aceasta perioada este indicat ca proprietarii sa solicite o expertiza pentru a vedea starea structurii si daca este nevoie de consolidare.
Operatiune scumpa
Conform oficialilor Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, aceasta operatiune presupune, in principal: consolidarea sistemului
structural al cladirii existente sau a unor elemente structurale ale acesteia; introducerea unor elemente structurale suplimentare si/sau repararea elementelor nestructurale ale cladirii existente; imbunatatirea terenului de fundare, termoizolarea si/sau hidroizolarea cladirii si/sau a instalatiilor aferente in zona de interventie; desfacerea si refacerea finisajelor in zona de interventie; desfacerea si refacerea instalatiilor si/sau a echipamentelor in zona de interventie si, dupa caz, inlocuirea acestora sau a unor elemente componente. Costurile depind de situatie, dar sint destul de mari. „Durata acestei operatiuni depinde de la caz la caz, este de 60-75% din durata necesara pentru construirea imobilului. In ceea ce priveste pretul, consider ca acesta reprezinta peste 50% din pretul de construire“, spune Ciprian Ana, administratorul firmei Policons Grup.
„Trebuie sa se inaspreasca legislatia, astfel incit sa nu mai existe probleme la accesul in apartamente pentru executarea lucrarilor. De asemenea, primariile si ministerul ar trebui sa faca ceva pentru atragerea constructorilor“, afirma Mihai Mereuta, presedintele Ligii Asociatiilor de Proprietari „Habitat“.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
